Metode de cercetare în antropologia medicală
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
440 38
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-21 18:32
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
572+61 (2)
Antropologie umană (77)
Științe medicale. Medicină (11143)
SM ISO690:2012
GRĂDINARU, Natalia. Metode de cercetare în antropologia medicală. In: Metodologii și tehnici moderne de cercetare etnologică : Documentarea vizuală ca sursă de cunoaștere etnografică, Ed. Ediția a 3-a, 4 octombrie 2022, Chişinău. Chişinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2022, Ediția a III-a, pp. 13-14. ISBN 978-9975-84-170-2.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Metodologii și tehnici moderne de cercetare etnologică
Ediția a III-a, 2022
Masa rotundă "Metodologii și tehnici moderne de cercetare etnologică :"
Ediția a 3-a, Chişinău, Moldova, 4 octombrie 2022

Metode de cercetare în antropologia medicală

CZU: 572+61

Pag. 13-14

Grădinaru Natalia
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 14 noiembrie 2022


Rezumat

Antropologia medicală tratează impactul sistemului medical asupra corpului și psihicului individual, relația dintre vindecător și pacient, dimensiunea socială și antropologică a sănătății, a bolilor și a tratamentului și modul în care diferite culturi au dezvoltat diferite corpuri de practici, credințe și cunoștințe despre problemele existențiale legate de problemele de sănătate, boli și tratament. Metodele care pot fi uzitate în cercetările de antropologie medical sunt echivalente cu cele din științele adiacente: etnologie, antropologie istorică și culturală. În cele ce urmează, autorul descrie sintetic modul în care și-a axat propriile cercetări din domeniul medicinii populare și metodele folosite l-a care a recurs. Astfel, autorul remarcă că prin metoda istorică, se realizează retrospective etnoiatrice, evidenţiindu-se factorii importanţi în desfăşurarea fenomenului de terapie populară. Metoda comparativă, care constă în stabilirea trăsăturilor comune şi particularităţilor specifice a faptelor/ fenomenelor, distinge practicile terapeutice specifice unei perioade cronologice în comparație cu cele existente la etapa actuală și poate reliefa specificul tradițional în raport cu practica medicală a altor popoare europene. Prin metoda structural-funcţională, care implică un ansamblu de procedee axate pe recunoaşterea şi compararea deosebirilor, a reţelelor structurale, se efectuează analiza şi clasificarea formelor terapeutice, precum şi delimitarea atributelor personalului medical, actanților/ performerilor. Prin metoda calitativă, care permite studiul documentelor – se pot interpreta documente, scrisori apocrifice, scrisori ale medicilor, informații de pe teren ce furnizează date referitoare la comportamentul şi metodele de tratare în cazul epidemiilor sau altor boli sezoniere, formelor de igiena şi alimentare, etc. Ancheta prin tehnica interviului de opinie furnizează date referitoare la atitudinea membrilor comunităţilor rurale faţă de medici, terapeuţii populari şi metodele empirice de tratament. Totodată, se pot colecta date cu privire la atitudinea oamenilor față de un anumit tip de bolnavi (bolnavi în ultimile stadiu de cancer, bolnavi mintal, oameni cu boli rare sau genetice); părerea oamenilor față de un anumit medicament sau sistem medical etc. Prin intermediul observaţiei directe, pot fi identificaţi practicanţi ai medicinei populare/ netradiționale și descrisă mai apoi activitatea lor Prin intermediul observației indirecte s-au studiat materialele de teren păstrate în Arhiva IPC. Prin intermediul interacţionismului simbolic, ce operează cu concepte cum ar fi: interacţiune, statut social, semnificaţii, simboluri, reguli, norme, rol social, se studiază comportamentului bolnavului pe de o parte şi atitudinii grupului social faţă de bolnav. Există o formă „manifestă”, vizibilă, şi o formă „ascunsă”, invizibilă, a comportamentului uman în situaţiile de dezechilibru, provocate de boală. Se face apel, de asemenea, la metode integrate de studiu: simularea (cvasi-experimentul). Ele permit aflarea unor secrete profesionale şi studiul de caz. Extrapolarea, analiză şi sinteză, abstractizarea şi raţionalizarea, inducţia şi deducţia oferă posibilități de a evidenţia specificul medicinei tradiționale în context (inter)naţional.