Aflată în căutarea tehnologiilor de captare a imaginii încă din antichitate, umanitatea a reușit să aplice în uz practic fotografia abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, după ce, în anul 1884, George Eastman a realizat primul suport fotosensibil flexibil (pelicula de nitroceluloză). Invenția respectivă, în consecința căreia procesul de fotografiere a devenit mult mai comod, a contribuit la afirmarea fotografiei ca domeniu al artei vizuale, precum și ca mod de documentare vizuală. În cadrul cercetărilor etnografice, funcția fotografiei ca document este de importanță majoră. Trebuie să menționăm valoarea documentară diferențiată a fotografiei în comparație cu cea a lucrărilor artistice (inclusiv a fotografiei artistice), care conțin, în mod firesc, o anumită doză de subiectivism și, deci, nu pot fi acceptate în registrul documentelor, acestea putând doar confirma careva ipoteze sau oferi unele detalii. Pe parcursul investigațiilor de teren, pe care le-am efectuat în mai multe etape la Crihana Veche, raionul Cahul, în componența unei echipe de etnografi de la Institutul nostru și de la Institutul de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu” al Academiei Române, am reușit să descoperim vestigiile a patru tipologii de complexe vestimentare tradiționale, care au fost purtate și, la momentul cercetării, se mai purtau, într-o anumită măsură, în localitate. Copierea fotografiilor vechi, ce conțineau informații referitoare la tema vizată, precum și fotografierea în aspect general și în detaliu a pieselor de port atestate, a făcut posibilă ilustrarea compartimentului referitor la portul popular din albumul monografic, dedicat satului și, de asemenea, a servit ca suport pentru concluziile științifice și ca material ilustrativ în demonstrarea realităților etnografice în cadrul diverselor întruniri științifice. Imaginile fotografice au fost deosebit de utile în cadrul consultațiilor și seminarelor de instruire a persoanelor, care doreau să învețe cum se confecționează anumite piese de port tradițional, specific locului.