Importanța Curții Domnești de la Suceava a fost subliniată în numeroase rânduri de-a lungul timpului. Istoricii, dar mai ales arheologii, au o contribuție însemnată la stabilirea etapelor de evoluție ale acestui monument aflat în centrul fostei capitale a Moldovei. Monumentul, astăzi păstrat doar prin câteva ziduri care în puține locuri depășesc un metru, a cunoscut transformări majore de-a lungul secolelor. Inițial, o construcție de lemn, ridicată în timpul domniei lui Petru I (1375-1391), dezvoltată de către urmașii acestuia care, treptat, o ridică din piatră și o extind prin adăugarea de noi construcții adiacente, Curtea începe să decadă din a doua jumătate a secolului XVII, când evenimentele militare ce au dus la pierderea tronului de către Vasile Lupu au afectat iremediabil orașul Suceava și monumentele lui majore: Curtea Domnească și Cetatea de Scaun. Din acest moment, palatul domnesc și zona înconjurătoare se ruinează, între acesta și capela curții se va deschide un drum, dovadă că centrul orașului își pierduse definitiv caracterul aulic. În secolul XIX, se ridică diverse construcții care afectează integritatea vechilor ziduri, deja în bună parte ruinate, fenomen care continuă până la mijlocul secolului următor.