Alianța matrimonială moldo-ucraineană între Ruxandra (?16321686), fiica lui Vasile Lupu (1634-1653) ș i Timuș (Timofei) (1632-1653), fiul lui Bogdan Hmelnițki (1595-1657), din start avea la bază un substrat politic. Pentru a rezolva problemele interstatale și a dezlega nodul de conjunctură geopolitică creată între domnul Moldovei și marele hatman al Ucrainei, s-a recurs la metoda larg răspândită în sistemul relațiilor internaționale de epocă – diplomația de mariaj. Conform „proiectului strategic” al lui Bogdan Hmelnițki, „prin legarea Moldovei de Ucraina, această căsătorie l-ar introduce simultan pe liderul cazacilor în cercul suveranilor legitimi sub protectoratul Porții Otomane”. Prezintă interes, în acest context, rolul Ruxandrei, doamnei „Hmelnițka, în derularea evenimentelor istorice. Documentele de epocă (acte domnești, cronici, letopisețe, mărturiile contemporanilor etc.) demonstrează că acest personaj feminin s-a remarcat ca o persoană curajoasă și îndrăzneață, aptă și capabilă să-și apere poziția ei statutară. Fiind un instrument de soluționare a pretențiilor politice ale tatălui și soțului ei, după decesul acestora, nu s-a manifestat ca victimă a unor evenimente tragice, nu s-a călugărit și nu s-a recăsătorit. Dimpotrivă, scrisorile ei personale constată o activitate socială, planuri ambițioase de anvergură. Istoricul ucrainean M. Grușevski a depistat scrisoarea Ruxandrei către țarul rus Alexei Romanov (1645-1676), scrisă în limba greacă, în care ea cere să i se elibereze un hrisov pentru întărirea moștenirii pe viață a moșiei Rașcov, pe care a primit-o de la Bogdan Hmielnicki ca dar de nuntă. Această informație este confirmată și de patriarhul Paul din Alep, în Jurnalul călătoriei în Moldova și Valahia. Ulterior, ea a încercat să recupereze averea surorii sale Maria (Lupu) Radziwiłł. În 1670 se adresează regelui Michal Korybut Wiśniowiecki (strănepotul domnului Ieremia Movilă), cu rugămintea să-i întoarcă ei zestrea surorii sale, în special averea imobilă în Rzeczpospolita (sic!). Scrisoarea era scrisă în limba polonă și latină, fapt care încă o dată justifică inteligența și raționalitatea acesteia. Valorificarea materialul ilustrativ prezintă un interes aparte pentru cercetările noastre. Pe parcursul anilor, au fost depistate o serie de portrete și imagini ale Ruxandrei în muzeele din Varșovia, Ucraina, Sankt-Petersburg și în colecția privată a reputatului muzeograf Y. Epatko. Materialul ilustrativ ne oferă un cadru vizual al cronografiei evenimentelor istorice, legate de acest personaj feminin și contribuie la crearea imaginii complete a Ruxandrei în acea epocă. Viața Ruxandrei a fost lungă și zbuciumată, cu un final tragic. Soarta a înzestrat-o cu frumusețe, inteligență și înțelepciune, însă, împotriva voinței sale, a fost atrasă în lumea ambițiilor politice a tatălui și, apoi, a soțului ei. Posibil, dacă ar fi avut copii, destinul ei ar fi fost altul. Pe de altă parte, așa cum arată istoria, nici tatăl, nici soțul ei nu și-au realizat planurile grandioase politice. Marele domn moldovean, a cărui domnie a intrat în istorie drept o „epocă de aur”, a rămas fără moștenitori și numele său nu a rămas în istorie ca dinastie domnitoare. Timuș (Timofei) Hmelnițki, de asemenea, a fost lipsit de cel mai mare dar al lui Dumnezeu – de urmași și descendenți.