Scopul acestei comunicări este de a discuta principalele componente ale structurilor sociale, care au caracterizat orizonturile cultural-cronologice „Celtic” și „Dacic”, și de a identifica, pe baza datelor arheologice disponibile, modul în care s-au manifestat ierarhiile sociale și competiția pentru putere în condițiile particulare ale fiecărui orizont în parte. Societatea rurală specifică orizontului „Celtic” a fost una heterarhică, în timp ce societatea „Dacică” s-a caracterizat printr-o organizare ierarhică. Aceste concluzii sunt determinate de analiza unui spectru larg de elemente arheologice. Autorii analizează pe larg diferențele dintre cele două orizonturi cultural-cronologice, manifestate în domeniul practicilor funerare, în organizarea peisajului natural și antropic, în aria simbolurilor vizuale utilizate în exprimarea statului social și a puterii etc. Probabil, cele mai semnificative și evidente elemente de statut, care exprimă cu multă claritate caracterul ierarhic al orizontului „Dacic”, îl constituie zona de sud-vest a Daciei, cu centrul de putere de la Sarmizegetusa Regia. Tocmai de aceea, autorii acordă o importanță sporită analizei semnificației fortificațiilor cu ziduri din piatră fasonată și, mai ales, importanței turnurilorlocuință din punct de vedere al afișării statutului și rangului social. Concluzia acestei analize este că, în vremea orizontului „Celtic”, competiția socială se manifesta difuz, la nivelul societăților rurale, domeniul funerar fiind unul care permitea afișarea statutului, în timp ce orizontului „Dacic” i-a fost caracteristică monumentalizarea spațiului profan, acesta din urmă constituind arena în care s-au confruntat elitele din dorința de a exprima poziția în cadrul ierarhiei sociale.