Materialele polimerice de origine petrochimică sunt utilizate în industria ambalajelor alimentare, dar și în alte zone industriale și comerciale, datorită proprietăților lor speciale (structuri rigide / flexibile, barieră la gaze / vapori de apă / arome, caracteristici optice și mecanice, ușor de fabricat, relativ ieftine). În ciuda acestor proprietăți pozitive, polimerii petrochimici reprezintă o sursă de deșeuri și poluare, cu o imensă influență negativă asupra mediului. În acest context, strategiile care urmăresc oprirea poluării cu materiale plastice au în vedere trecerea de la polimerii petrochimici non-biodegradabili la polimerii biodegradabili obținuți din biomasă. Această lucrare acordă o atenție specială polihidroxialcanoaților ca materiale regenerabile și sustenabile pentru ambalarea produselor alimentare.

Fossil-based polymers are used in the food packaging industry, but also in other industrial and commercial areas, owing to their special properties (rigid / flexible structures, gas / water vapor / flavor barrier, optical and mechanical features, easy to manufacture, relatively cheap). Despite these positive properties, they represent a source of waste and pollution, with an immense negative influence on the environment. In this context, the strategies which aim at stopping the fossil plastic pollution result in the crossing from a non-biodegradable fossil-based polymers to bio-based biodegradable polymers. This paper pays special attention to polyhydroxyalkanoates as renewable and sustainable food packing materials.