Sculptura, ca artă tridimensională, este mai întâi de toate un univers al formelor spațiale. Odată făurite, acestea pot deveni adevărate opere de artă, expresii ale spiritului artistului. O formă artistică creată, prezentată în spațiul expozițional, dezvăluie în ochiul privitorului întreg procesul de creație al sculptorului, de la crochiu până la produsul finit. În această intersecție dintre creator și receptor, se produce o dinamică a spiritului, în care arta își atinge scopul propus. Locul deosebit pe care îl ocupă artistul-creator în viața societății, îi conferă responsabilitatea de a contribui la dezvoltarea spirituală a omului. Necesitatea de a studia forma artistică în sculptură, legile și principiile ei de bază, a dictat realizarea acesteia din perspectivă istorică. O experiență artistică din prezent se clădește pe temelia artistică din trecut, oferind apoi un temeinic suport pentru creațiile viitoare. Metodele și tehnicile pe care sculptorul le însușește de-a lungul timpului, prin experiență și efort propriu, contribuie la crearea unui tezaur sculptural, la care poate avea acces orice artist dornic să-și dezvolte profesionalismul.Materialele și instrumentele folosite de către artist într-un mod unic și personal, la rândul lor, au oferit diverse modalități de abordare a formelor plastice. Astfel, o formă preluată din natură și epuizată plastic poate deveni o formă artistică. Simbioza dintre toate acestea: materiale, tehnici și procesul de creație, mânuite cu măiestrie de spiritul creator al sculptorului, produce opera de artă ce transmite mesajul vizual. Forma sculpturală realizată dobândește valențe expresive de transformare a societății, devine marcantă pentru membrii acesteia și aduce un plus la bunăstarea ei.