Odată cu schimbările de ordin social-politic, ce au avut loc în Basarabia după anexarea ei la ex-URSS, întreaga cultură basarabeană din această perioadă este influenţată puternic de estetica realismului socialist. Pe acest fundal, arta basarabeană întră într-o nouă fază, ce ţine de reglementarea normativă a creaţiei artiştilor, şi care implică totodată modificări în tematică, stilistică, în principiile de organizare plastică a compoziţiei, în tratarea coloristică etc. Restricţiile impuse menţin arta basarabeană în limitele tradiţiilor academiste, în parte ale artei peredvijniciste, iar pornirile individuale, exprimate prin specificul structurii compoziţionale sau prin decorativismul excesiv al culorilor ş.a., încep sa fie considerate drept reminiscenţe „formaliste”. Schimbarea raportului conceptual al tematicii (accent pe tabloul istoric) impune culorii transformări calitative, ce ţin de orientarea ei spre zona caldă a spectrului cromatic, de utilizarea, cu precădere, a contrastului tonal faţă de cel de culoare sau de îmbogăţirea treptată a nuanţelor cromatice ş.a.m.d. (Blestemul (1945), autor M. Gamburd, Pe drumurile Basarabiei de altădată (1954), I. Bogdesco si O. Kaciarov ș.a.). Arta plastică din Moldova Sovietică, ulterior rezultatelor Congresului al XX-lea al PCUS (1956), ce a dus la schimbări esenţiale pe plan social şi socio-cultural, se racordează unei noi viziuni artistice ce implică un raport calitativ în toate domeniile cultural-artistice. În pictura din Republica Moldova pătrund principii plastice specifice artei europene de la sf. sec. al XlX-lea-încep. sec. XX și ale artei românești (La joc (1957), V. Rusu-Ciobanu, Răscoala de la Tatarbunar (1959), M. Grecu). În final, putem conchide că, pentru culoare aceste decenii reprezintă în ansamblu o perioadă de acumulare. Rămânând în fond subordonată tematicii, culoarea devine un mod de afişare a concepţiilor artistice pe care le manifestă această epocă.