Cu toate că civilizația Cucuteni-Trypillia beneficiază de un foarte îndelungat și prolific istoric al cercetărilor, ne aflăm totuși în fața a două adevăruri ușor incomode: în primul rând, suntem încă departe de a înțelege multe aspecte legate de comportamentul comunităților Cucuteni; în al doilea rând, unele afirmații și interpretări cvasi-axiomatice, din scrierile mai vechi sau mai noi, se dovedesc a fi fost greșite sau îndoielnice. Fără pretenția de a rezolva fără echivoc necunoscute sau de a repara neajunsuri anterioare de interpretare, demersurile arheologilor din cadrul Centrului Arheoinvest s-au îndreptat în ultimii ani spre îmbogățirea și nuanțarea cunoștințelor privitoare la habitatul și la cultura materială a populației eneolitice din zona Podișului Moldovei. Concret, urmând un workflow deja bine definit și testat, s-a încercat integrarea metodelor de prospectare non-invazivă – LiDAR, fotografie aeriană, rezistivitatea solului, magnetometrie și analiză GIS – cu sondajele sau săpăturile arheologice mai consistente, urmate de prelucrarea și interpretarea materialelor arheologice și de datări absolute și analize arheometrice ale artefactelor și ecofactelor recoltate. Studii de caz precum Isaiia-Balta Popii (Precucuteni), Ruginoasa-Dealul Ruginii, Războieni-Dealul Mare (Cucuteni A), Ripiceni-Holm, Cucuteni-Dâmbul Morii (Cucuteni A-B), Cucuteni-Cetățuie, StroeștiPietrărie, Dumbrăvița-Tarlaua Iezer, Ripiceni-Popoaia, Drăgușeni-Cetățuia (Cucuteni B) au sporit „zestrea” de datări AMS radiocarbon (în jur de 20 de noi date) ale culturii Cucuteni, au adus informații inedite despre organizarea spațială internă a siturilor și tipologia sistemelor de fortificație. De asemenea, materialele arheologice descoperite în săpăturile practicate în unele dintre siturile menționate relevă, printr-o analiză contextuală (implicând corelarea studiilor tipologice, tehnologice, arheometrice și experimentale), valențe noi ale comportamentului uman în relație cu artefactele produse și utilizate de comunitățile respective.