Actualitatea subiectului abordat rezidă din interesul manifestat pentru cunoașterea problematicii aplicării şi contestării sechestrului asigurator asupra bunurilor. Punerea bunurilor sub sechestru poate fi aplicată de către organul de urmărire penală sau instanța numai în cazurile în care probele acumulate permit de a presupune întemeiat că bănuitul, învinuitul, inculpatul sau alte persoane la care se află bunurile urmărite le pot tăinui, deteriora, cheltui. Sechestrul asupra bunurilor se aplică în baza unei ordonanțe a organului de urmărire penală, autorizată prin rezoluția judecătorul de instrucție sau, după caz, a încheierii instanței de judecată. Procurorul, din oficiu sau la cererea părții civile, înaintează judecătorului de instrucție un demers însoțit de ordonanța organului de urmărire penală privind punerea bunurilor sub sechestru. Judecătorul de instrucție, prin rezoluție, sancționează punerea bunurilor sub sechestru, iar instanța de judecată decide asupra cererii părții civile ori ale altei părți, prin încheiere, dacă vor fi administrate probe suficiente pentru confirmarea temeiurilor prevăzute de lege, alin. 2) art. 205 CPP RM. Luarea unei măsuri asiguratorii sau modul de aducere în îndeplinire a unei asemenea măsuri pot uneori să lezeze drepturile sau interesele legitime fie ale învinuitului sau a inculpatului (de exemplu, fapta imputată nu a produs pagube sau cuantumul probabil al pagubei este exagerat ori bunurile indisponibilizate depășesc cu mult cuantumul pagubei), fie ale părții civile (de exemplu, cuantumul probabil al pagubei este mai mare decât cel avut în vedere de către organul judiciar sau bunurile indisponibilizate nu asigură acest cuantum), fie, în fine, ale unei terțe persoane (de exemplu, au fost puse sub sechestru bunuri care nu aparțin învinuitului sau inculpatului ori părții civilmente responsabile, ci terței persoane care face plângerea.

The topicality of the approached subject resides in the interest shown for the knowledge of the problem of application and contestation of the insurance seizure on the goods. The seizure of the goods may be applied by the criminal investigation body or the court only in cases where the accumulated evidence allows a well-founded assumption that the suspect, accused, defendant or other persons in possession of the seized goods may conceal, damage, spend. The seizure of the property is applied on the basis of an order of the criminal investigation body, authorized by the resolution of the investigating judge or, as the case may be, of the conclusion of the court. The prosecutor, ex officio or at the request of the civil party, submits to the investigating judge an approach accompanied by the order of the criminal investigation body regarding the seizure of the goods. The investigating judge, by resolution, sanctions the seizure of the goods, and the court decides on the request of the civil party or of another party, by conclusion, if sufficient evidence will be administered to confirm the grounds provided by law, para. 2) art. 205 CPP RM. Taking precautionary measures or enforcing such measures may sometimes infringe the legitimate rights or interests of either the accused or the defendant (for example, the alleged offense did not cause harm or the probable amount of damage is exaggerated or the unavailable propertyexceeds the amount of the damage), or of the civil party (for example, the probable amount of the damage is higher than the one considered by the judicial body or the unavailable goods do not provide this amount), or, finally, of a third party (for example, goods that do not belong to the accused or defendant or to the civilly responsible party, but to the third person making the complaint, were seized.