Articolul precedent |
Articolul urmator |
299 7 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-12-25 18:50 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
781.6(4)”XIX” (2) |
Muzică (1814) |
SM ISO690:2012 BARBAS, Valeria. Identitatea cultural-muzicală, mișcarea naționalistă și noile școli naționale componistice de la sfârșitul sec. al XIX-lea. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 14, 30-31 mai 2022, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2022, Ediția 14, p. 19. ISBN 978-9975-84-158-0. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare Ediția 14, 2022 |
||||||
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare" 14, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2022 | ||||||
|
||||||
CZU: 781.6(4)”XIX” | ||||||
Pag. 19-19 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Analizând co-raportarea conceptelor muzică – identitate, muzica pare a fi unul dintre elementele-cheie ale identității, deoarece oferă o percepere a sinelui, dar și a colectivității. Creația componistică muzicală care tindea să întruchipeze tradiția a servit ca o resursă culturală puternică pentru naționalism încă din secolul al XIX-lea. Astfel, în contextul mișcărilor naționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut noile școli naționale. Vectorul componistic era îndreptat, pe de o parte, către ieșirea din criza curentului muzicii romantice, iar pe de altă parte – către consolidarea noilor școli naționale în statele din Europa de Est, unde cultura muzicală academică era la o etapă relativ tânără: Bulgaria, Serbia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, România. În aceste condiţii, afirmarea identității în culturile muzicale naţionale, în componistica profesionistă Est-Europeană și Centrală, a consolidat formarea școlilor componistice ce se bazau pe principiile explorării tradiţiilor artei populare, a unicității și individualității specifice local-regionale, în vederea afirmării muzicii naţionale și a creării muzicii culte. Sinteza resurselor folclorice și a curentului muzical european a fost realizată de Zoltán Kodály şi Béla Bartók (Ungaria), Leoš Janaček, Bohuslav, Jan Martinů, Alois Haba (Cehia), Karl Szymanowski (Polonia), George Enescu (România) ș.a. |
||||||
|