Omul, Viaţa, Universul - trei cuvinte atât de des utilizate, atât de cunoscute şi totodată atât de puţin cunoscute, atât de simple şi totodată atât de complicate. Cine ar îndrăzni să afirme că cunoaşte originea şi esenţa acestor mari enigme ale Realităţii? Mii şi mii de ani la rând oamenii muncesc asupra tălmăcirii acestor noţiuni şi nu se ştie dacă vor găsi cândva formula lor cea mai adecvată. Este un adevăr cunoscut de toţi. Cu cât omul cunoaşte mai mult, cu cât pătrunde mai adânc în tainele materiei şi ale spiritului, cu atât mai clar înţelege că tot ce a descoperit şi a însuşit este doar o mică pagină din infinita Carte a Universului pe care omul încearcă s-o descifreze. Probabil, vor fi sute şi poate mii de răspunsuri la întrebările: Ce este Omul? Ce este Viaţa? Ce este Universul? Dar printre multiplele probleme ce stau astăzi în faţa noastră, cea mai importantă şi cea mai complicată este cea a formării omului şi a calităţilor lui. Problema studiului omului ne preocupă mereu. Se efectuează cercetări şi experienţe în diferite domenii şi însăşi evoluţia umanităţii este o încercare de a da un răspuns acestei întrebări: ce este omul? Şi totuşi, omul nu se cunoaşte integral, odată ce apar diferite conflicte, nu-şi poate soluţiona propriile probleme, nici pe-ale altora, suferă, se stinge, deseori fără a înţelege sensul vieţii sale, uneori printr-o întâmplare banală, stupidă. „ ... aceleaşi probleme îmi răscolesc cugetul de multă vreme şi mie: discordanţa dintre religie şi ştiinţă, provenienţa şi existenţa omului, relaţiile Om - Univers, Om - Societate,apariţia şi existenţa mai multor credinţe şi în sfârşit, - care este Marele Adevăr?”, îi scriam prin 1999 profesorului Trifan Miroliubov în rezultatul apariţiei articolului domniei sale cu denumirea „Dumnezeu nu e o fantomă, ci o realitate: Ştiinţa despre om şi faptele lui” din ziarul „Literatura şi arta”. Ne-am încadrat într-o colaborare destul de fructuoasă în jurul ideii lansate de către academicianul Boris Melnic de a efectua un studiu complex al Omului, avându-i antrenaţi în soluţionarea ei pe unii dintre cei mai de vază oameni de ştiinţă şi cultură: academicianul B. Melnic, care îşi are un aport deosebit în studiul omului, academicianul Mina Lozanu, doctor habilitat în biologie, acad. Ion Borşevici, doctor în filosofie, Ştefan Urîtu, doctor în fizică, Ştefan Lungu, pastor şi capelan al penitenciarelor din republică, Claudia Partole şi Galina Furdui – scriitoare, Nicolae Bujor, directorul centrului „Arta de a deveni om” şi, bineînţeles, profesorul T. Miroliubov. La 21 martie 1999 ne-am întrunit la I Conferinţă Ştiinţifică cu genericul „Omul, Lumea, Universul”. În cadrul acesteia a fost adoptată decizia de fondare a Societăţii „Omul şi Universul”, urmând înregistrarea oficială a Societăţii la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. În calitate de preşedinte a fost ales academicianul Boris Melnic , fiind creat şi un consiliu de administraţie, dirijat de către T. Miroliubov. Până în prezent în cadrul Societăţii funcţionează două laboratoare de Homologie : „Studiul complex al omului” (la Universitatea de Stat din Moldova) şi „Homologia – Studiul complex al omului” (la Universitatea de Studii Umanistice ). În activitatea Societăţii un rol deosebit de important îi revine generaţiei tinere: studenţi şi elevi, doctoranzi şi tineri lectori, aceştia încadrându-se activ atât în pregătirea conferinţelor, cât şi a altor activităţi ce ţin de studiul omului: seminare didactico-ştiinţifice, conferinţe studenţeşti, diferite întruniri asupra subiectelor ce ţin de cunoaşterea omului, munca în laboratoarele de homologie, emisiuni la radio, homoteci etc. Una dintre cele mai importante realizări a activităţii Societăţii ţine de includerea în curriculum - ul universitar şi în unele şcoli a obiectului „Cursul de Homologie” (la USM, USUM şi şcoala nr. 39 din municipiul Chişinău). În a doua jumătate a sec. XX s-au acutizat stringent pericolele ce vizează direct omenirea, acestea luând amploare în rezultatul comportamentelor, activităţilor umanităţii. Problemele globale ale omenirii au pus în faţa ştiinţelor omul drept aspectul prioritar al contemporaneităţii. În cadrul Academiei de Ştiinţe a Federaţiei Ruse a fost fondat şi activează Institutul Omului, în Franţa – Institutul Vieţii. S-au editat zeci şi sute de lucrări care vizează tangenţele OmUnivers. La Iaşi, România, printre cele mai recente se înscrie studiul „Omul şi Universul” de Gheorghe Hasan, referitor la evoluţia Lumii de la particulele elementare până la neuroni şi la conştiinţa umană. La noi, în Moldova, după cum am menţionat anterior, s-a profilat ideea unui studiu complex al omului de către membrii fondatori ai Societăţii „Univers - Om” (în număr de16 persoane). Cine dintre noi şi de câte ori a încercat să caute răspuns la întrebările: „De ce eu sunt aşa? De ce trăiesc aşa? De ce gândesc ori spun aşa şi fac altfel? De ce nu înţeleg aceasta? De ce nu pot aceasta? De ce nu trăiesc mai mult, dar numai atât? Cum e Universul şi dacă avem oarecare legături cu el?” etc. Poate că doar al zecelea om şi-a pus întrebarea şi a încercat să găsească un răspuns în sine şi în cei de-l înconjoară. În rest, au considerat întrebările demult rezolvate, banale şi fără nici un folos. Adică e pentru minţile filosofilor, a conducătorilor Lumii sau a lui Dumnezeu, dar nu pentru mine. Şi dacă o să-mi adresez întrebarea, ce va fi? Schimb eu ceva? Dar probabil că ar fi necesar să ne adresăm mai des întrebări de genul acestora şi să încercăm a le găsi soluţia, unindu-ne forţele spirituale şi materiale. Această sarcină încearcă s-o realizeze noua ştiinţă – Homologia.„Homologia – studiul complex al omului – are menirea să efectueze cercetări şi să elucideze fiinţa umană ca o integritate biologico-antropologică, socio-culturală şi spiritual morală. Scopul studiului complex al omului este de a determina originea, esenţa şi natura omului; factorii ce contribuie în procesul formării particularităţilor, capacităţilor, facultăţilor şi calităţilor omului, de a analiza totalitatea de factori ce au contribuit şi contribuie la procesul dezvoltării în ascensiune a speciei umane, găsind legile conform cărora există Omul şi Universul.”, - astfel prezintă definiţia ştiinţei T. Miroliubov, şeful Laboratorului de Homologie, USUM. Similară cu afirmaţia lui Montaigne, precum că: „ ... a educa înseamnă a forma oameni, nu specialişti (tehnicieni, oameni de afaceri, politicieni, etc.) e şi următoarea: „Orice ştiinţă, orice credinţă, orice artă formează specialităţi. Homologia este ştiinţa atotcuprinzătoare şi sintetică despre om, viaţă, univers.” Cercetarea şi cunoaşterea Realităţii despre om trasează calea studierii părţilor, componentelor Întregului. Studierea separată a părţilor, mai devreme sau mai târziu, inevitabil ne aduce la necesitatea efectuării unui studiu integrator al problemei. Demult s-a început procesul integrării diverselor direcţii ştiinţifice şi au apărut biochimia, astrofizica, psihopedagogia, sanocreatologia, sinergetica, etc.(1, p. 5). Omul este un obiect al studierii acestor şi multor alte ştiinţe. În una din lucrările sale, pe când se contura ideea studiului integral al omului B. Melnic, convins de importanţa temei, scria: „ ... este absolut necesar să fie elaborat şi adoptat un program special de studiere complexă a omului ... Realizarea acestui program complex, interdisciplinar, trebuie să fie efectuat de specialişti din domeniul fiziologiei, geneticii, biochimiei, psihologiei, psihofarmacologiei, dietologiei, culturii, al ştiinţelor umane, specialităţi ce ar pune temelia ştiinţifică pentru formarea omului civilizat, sănătos cu restabilirea armoniei dintre dezvoltarea fizică şi spirituală a lui ...”. La baza studiului integral al omului se află cinci principii: 1. Unitatea dintre om şi Univers (om şi Natură); 2. Unitatea dintre om şi omenire (om şi societate); 3. Unitatea dintre corpul şi spiritul uman (om şi conştient, subconştient, supraconştient); 4. Unitatea dintre trecutul, prezentul şi viitorul umanităţii; 5. Unitatea dintre normă şi patologic Deci, cercetarea şi cunoaşterea complexă a Omului, poate fi efectuată doar în baza tuturor cunoştinţelor acumulate de către ştiinţe, religii şi arte. Anume la conexiunea acestora apare buchetul legic obiectiv universal conform căruia există Universul, viaţa şi omul. Cercetarea exhaustivă şi cunoaşterea complexă a Omului ne va ajuta posibil să răspundem la întrebarea vitală a existenţei umanităţii: pot fi evitate sau minimalizate războaiele, sărăcia şi mizeria din viaţa omenirii? Doar omenirea se mai zbate în mrejele sclaviei homosociale, demonstrând unii altora cine şi ce este, cine şi ce poate, totodată conştientizând că fiecare este cineva şi poate ceva, că a ne demonstra şi a folosi forţa în relaţiile interumane însemnă în continuare a ne condamna la autodistrugere. Dar dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere şi creative ale omului nu are limite. Studiind omul ca o integritate biologică, socială şi spirituală savanţii preconizează să cerceteze cauzele dualităţii şi flexibilităţii fiinţei umane, a agresivităţii şi mărinimiei omului, a binelui şi răului; frumuseţii şi urâţeniei, cauzele unităţii şi divizării societăţii umane în medii socioumane, morfologia Omului, a Societăţii şi a Universului, mecanismele formării conştiinţei şi a intelectului la oameni. Omul a devenit problema prioritară fiindcă numai el făureşte şi distruge, ca şi Universul. El creează, el trebuie să găsească cheia rezolvărilor aşa numitor „probleme globale contemporane”.n continuare mă voi referi succint la metodologia studiului complex al Omului. Cercetările în orice domeniu se bazează pe o anumită concepţie, anumite principii şi criterii, având o metodologie bine determinată, anumite tehnologii. În cazul Homologiei, menţionăm două concepţii fundamentale referitor la origini – creaţionistă şi evoluţionistă. Nu e simplu şi uşor să efectuezi un studiu bazat pe ambele concepţii, căci studiul complex al Omului anume presupune analiza şi sinteza tuturor factorilor, a tot ce avem acumulat în arsenalul cunoştinţelor despre Lume, Viaţă şi Om. Din adâncurile seminţiei umane, Omul apare ca un Titan, care a crescut şi s-a format datorită capacităţii de a munci şi a cunoaşte. Procesul cunoaşterii de către Om a Lumii şi pe sine însuşi a mers pe două căi: mistică şi raţională, care nu sânt decât două modalităţi de a exprima unul şi acelaşi adevăr. Atâta timp cât oamenii nu vor putea clarifica noţiunile şi esenţa diverselor întrebări legate de natura lor şi de Dumnezeu, se consideră corect şi necesar ca în procesul cercetărilor să fie aplicat principiul neutralismului universal. Conform acestuia sunt inadmisibile afirmarea sau negarea unui concept. Metodologia studiului complex al Omului se bazează pe arsenalul metodelor de cercetare acumulate de omenire, pe legile logicii. În acest context, mai mult ca oricând, este necesar un dialog inteligent între ştiinţă şi religie. Atât ştiinţele, cât şi religiile, încearcă să descifreze tainele originii Lumii, numai că unii o fac prin taina misticii şi a revelaţiilor, iar alţii – pe calea experimentelor şi a gândirii logice. Aspectul ştiinţifico-filosofic al studiului complex al omului Fie că mergem pe calea creaţionistă a dezvoltării omului, fie pe alte direcţii omul în esenţa sa mai întâi e o fiinţă biologică. Prioritare sunt aceste necesităţi, şi apoi apar celelalte ce ţin de gândire, raţiune. Aristotel menţiona: „Numai după ce au fost satisfăcute nevoile vieţii au început oamenii să filosofească” (1, p. 7). Însăşi viaţa, existenţa umană îi adresează omului întrebări, pune în faţa lui probleme tot mai complicate, pe care el treptat le soluţionează. Omul intră în raporturi tot mai complicate cu realitatea şi este continuu frământat de întrebări. Căutând, la unele găsind răspunsuri adevărate, omul treptat descifrează tainele existenţei vieţii, ale sale şi tainele Universului. Fiecare ştiinţă, orice religie reflectă o anumită şi concretă viziune cu privire la originea şi esenţa lumii, vieţii şi a omului. Dar Filosofia le adună, le analizează, le prezintă aşa cum sunt, făcând uneori şi o sinteză a lor, căutând legile supreme ale existenţei. Din negura de vremuri, omul a căutat şi caută să înţeleagă, cum, când şi din ce a apărut Lumea, viaţa şi el însuşi. În acest context Homologia – studiul complex al omului – poate fi o ramură a filosofiei. În realitate, Homologia are obiectul său concret de studiu – Omul în complexitatea sa de componenţi şi factori. Care sunt cauzele ce-au adus omul şi omenirea la actuala stare? Care sunt legile conform cărora se desfăşoară existenţa vieţii în Univers, pe Pământ, însăşi existenţa în ascensiune a omului şi a omenirii? Iată problemele fundamentale ale studiului complex al omului. Aspectul social al studiului complex al omului Aspectul sau factorul social nu poate fi cercetat şi elucidat decât în strânsă legătură cu biologicul omului, cu factorul natural. De aici şi ştiinţa Antropo-logos. Antropologia porneşte de la biologic şi ajunge la social. Din biologic apare socialul, din biosocial apare spiritualul. Iată de ce studiul complex al Omului a fost numit Homologia – ştiinţa de sinteză despre omsocietate-spiritualitate, deoarece omul este această trinitate integrală alcătuită din corp, suflet şi spirit. Omul se naşte ereditar cu un corp de om, dar el devine om sau antiom datorită mediului sociouman al Societăţii. Studiul complex al omului, care are menirea să efectueze cercetări aprofundate ale tuturor factorilor ce contribuie la formarea şi devenirea omului Om, necesită întreaga şi deplina atenţie a ştiinţei contemporane. Războaiele, crizele, cataclismele naturale şi sociale, suferinţele, sărăcia şi nevoile se datorează cunoaşterii incomplete a fiinţei şi societăţii umane, a necunoaşterii şi nerespectării legilor vieţii şi existenţei. Aspectul spiritual al studiului complex al omului Studiul complex al Omului are menirea să cerceteze originea, natura şi esenţa spiritului, a spiritualităţii umane. Rolul şi impactul culturii în procesul formării şi devenirii omului om Comuniunea de oameni îşi produc cultura lor specifică ce formează civilizaţia concretă etnoumană, la temelia căreia stă munca, limba, modul de trai, filosofia, ştiinţa şi religia, teritoriul geografic. Cultura produce conştiinţă şi demnitate naţională. Culturile naţionale sunt parte indisolubilă a culturii umane, a omenirii. Cultura dezvoltă intelectul uman, datorită căruia omul însuşeşte treptat legile existenţei şi cele eterne, astfel pătrunzând în tainele Universului. În continuare mă voi referi succint la Buchetul Legic Obiectiv Universal conform căruia există şi se dezvoltă Omul şi Universul: Legea Creaţiei – eredităţii. Totul ce există pe Pământ face traiectoria unei dezvoltări continue. Legea Ireversibilităţii. Nici un bioorganism nu poate reveni şi repeta orice etapă parcursă deja. Procesul evolutiv-involuntiv al existenţei bioorganismelor este ireversibil. Legea ciclicităţii. Orice organism, orice bioorganism din componenţa Marelui Univers are durata sa de existenţă ciclică, un ciclu închis în sine, alcătuit din perioade şi etape caracteristice fiecărui individ şi fiecărei specii în parte. Legea identităţii – diversităţii. Conform acestei legi, toate speciile florei şi faunei terestre sunt identice, dar diverse după morfologie, proprietăţi, capacităţi, facultăţi şi calităţi.Legea echilibrului ce ţine de un regim specific de hrană, activitate şi odihnă, aceste din urmă dau posibilitatea să se menţină un echilibru. Legea ascensiunii. Legea ascensiunii se atribuie speciei umane. Ea constă în faptul autodesăvârşirii individului şi a speciei umane în întregime. Legea subzistenţei se explică prin: viaţa există atâta timp, atunci şi acolo, unde, când şi cât timp există condiţiile necesare pentru existenţa ei. În condiţiile actuale ale existenţei umane studiul omului devine un imperativ al timpului. Această ştiinţă este atât mesagerul, cât şi mesajul omului către om de a se cunoaşte. Toate instituţiile din lume pregătesc specialişti pentru acoperirea necesităţilor societăţii. Dar pentru a însuşi noţiunile elementare a ştiinţelor şi religiilor, înainte de a căpăta o profesie anumită, fiecare om trebuie să însuşească ştiinţa – arta de a fi om. Prin intermediul laboratoarelor de Homologie, în care să lucreze specialişti bine formaţi, profilaţi pe anumite direcţii ale cunoaşterii omului ca fiinţă multidimensională, este asigurată atât interdisciplinaritatea, cât şi pluridisciplinaritatea (subiectul supus cercetărilor fiind omul). În prezent putem afirma cu certitudine că Homologia este o ştiinţă nouă şi deosebit de importantă, care a reuşit să se profileze clar pe fondalul altor discipline într-un răstimp foarte scurt: Deci, Homologia este: ƒ un sistem de cunoştinţe despre crearea Lumii şi a Omului, care serveşte la cunoaşterea omului în complexul problemelor sale; ƒ ştiinţa, care studiază legile dezvoltării corpului şi sufletului omului, în ipostază de copil şi parte a Universului;ƒ ştiinţă - artă, care permite oamenilor să se cunoască pe ei înşişi, să înveţe a dirija cu sine, cu raţiunea sa, cu voinţa, cu dorinţele şi pasiunile; ƒ arta, care în baza cunoştinţelor acumulate de omenire, a experienţei şi a culturii, contribuie la eliberarea oamenilor de neştiinţă şi superstiţii, dogme şi calităţi antiumane, odată ce omul şi omenirea au conştientizat importanţa, locul şi rolul lor în Univers (4, p. 6). Astăzi ca niciodată se simte necesitatea unei discipline integratoare a cunoştinţelor acumulate de către ştiinţe, religii şi arte despre om, viaţă şi univers. Această ştiinţă – Homologia - ca direcţie ştiinţifică face abia primii paşi, dar este pe o cale corectă – calea cunoaşterii integre. Minunate sînt lucrurile pe care le vedem şi le înţelegem: doar nu este nimic mai preţios ca viaţa şi omul. Să ne studiem şi să ne cunoaştem în totalitate pentru a ne înţelege pe noi înşine. Posibil aceasta va fi calea unirii şi salvării de autodistrugere. Dum spiro spero!