Libertatea umană reprezintă una dintre principalele valori ale societăţii civilizate contemporane, iar asigurarea inviolabilităţii libertăţii persoanei constituie una dintre principalele funcţii ale statului. În scopul asigurării acestei sarcini legiuitorul Republicii Moldova a adoptat în Codul penal din 2002 un şir de norme care interzic diverse fapte prejudiciabile orientate împotriva libertăţii persoanei. Evident, existenţa acestor norme în legislaţia naţională constituie un pas enorm în direcţia creării unei baze normative şi a mecanismelor eficiente de protecţie a libertăţii umane. Însă ar fi incorect să ne mulţumim doar cu cele atinse. Chiar şi o analiză teoretică superficială scoate în evidenţă un şir de lacune şi contradicţii ale unor dispoziţii legale, ceea ce evident creează dificultăţi în aplicarea acestor norme. În acest context atenţionăm că aplicarea corectă a normelor juridico-penale în practica judiciară asigură în mare parte sporirea legalităţii, a eficacităţii activităţii organelor de ocrotire a dreptului, precum şi creşterea încrederii populaţiei faţă organele de justiţie. Luând în considere faptul că practica calificării infracţiunilor prevăzute de art.165 nu este încă atât de voluminoasă, sunt necesare cercetări minuţioase a problemelor de încadrare juridică a faptelor prejudiciabile respective. Analizând denumirea articolului 165 CP RM de pe poziţiile tehnicii legislative, o apreciem ca fiind imperfectă. Termenul trafic de fiinţe umane apriori presupune o activitate criminală realizată faţă de mai multe fiinţe umane, pe când în realitate pentru tragerea vinovatului la răspundere penală este de ajuns de demonstrat traficul unei singure persoane şi nu a mai multor, precum reiese din denumire. Considerăm că este necesar de perfecţionat şi dispoziţia art.165 CP RM. Preluarea în lege a definiţiei traficului de fiinţe umane direct din textul convenţiei1 trezeşte dificultăţi în aplicarea corectă a legislaţiei penale. Există situaţii când sub prevederile ei nimeresc faptele care în realitate nu constituie trafic de fiinţe umane. Astfel; în alin.(1) art.165 CP RM putem evidenţia următoarea modalitate de comitere a infracţiunii de trafic de fiinţe umane: transportarea unei persoane în scop de folosire în activităţi criminale săvârşită prin ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei. În formula dată cu absolută precizie se înscrie şi următoarea situaţie: subiectul infracţiunii se prezintă la domiciliul şefului unui depozit de stat, îl ameninţă cu divulgarea informaţiei confidenţiale familiei lui (de ex. despre faptul că el are amantă), în baza acestei ameninţări îl sileşte să accepte transportarea sa la depozitul de stat, unde îl implică în activitate criminală de sustragere, cerând să deschidă depozitul şi să încarce mărfurile aflate acolo în automobilul său. Doctrina penală apreciază fapta dată ca participaţie la sustragerea comisă prin delapidare (art.191 CP RM), iar alin.(4) al art.165 CP RM invers propune absolvirea şefului de depozit de răspundere penală pentru că a săvârşit infracţiunea fiind „traficat”. În opinia noastră această eroare se iscă din cauza că în articolul 165 nu este specificat că victima traficului poate fi doar o fiinţă umană redusă la calitatea de obiect al proprietăţii altei persoane. Susţinem opinia specialiştilor ruşi care apreciază că o astfel de definire largă a traficului de fiinţe umane din punct de vedere lingvistic, precum şi de pe poziţiile tehnicii legislative, ale dreptului civil şi penal nu se prezintă a fi corectă şi logică2 . Astfel, constatăm că tratarea termenului de trafic în textul dispoziţiei art. 165 CP RM este prea complicată pentru atât pentru aplicarea corectă a normei penale respective, cât şi pentru înţelegerea acestei interdicţii de către cetăţeni. Mai mult decât unele activităţi numite în alin.(1) art.165 CP RM, şi anume recrutarea şi adăpostirea, pe de o parte, nu reflectă complet esenţa unui astfel de fenomen precum traficul, iar pe de altă parte, includ în el acţiuni care nu-i sunt proprii. Astfel, conform DEX-ului termenul „trafic” poate avea următorul sens: „Activitate economică având drept scop schimbul de mărfuri şi de alte valori. ◊ Comerţ ilicit”, iar termenul „a trafica” înseamnă „a face negoţ (cu o marfă ilicită)”3 . Deci acţiunile de adăpostire sau recrutare nu se cuprind de această noţiune. Autorul rus Kadnikov F.N. apreciază pe bună dreptate că recrutarea în scopul efectuării traficului de fiinţe umane poate fi cercetată doar ca una pregătitoare. Totodată, el propune introducerea unei noi norme penale care ar viza recrutarea fiinţelor umane în scopul exploatării ei, inclusiv în scop de exploatare sexuală4 . Menţionăm că faţă de o fiinţă umană pot fi realizate şi alte activităţi criminale în afara celor de schimb sau comercializare, în cadrul cărora omul este lipsit de libertate şi redus la calitatea de marfă, de exemplu transmiterea fiinţei umane în calitate de gaj, care ar asigura rambursarea datoriei. Respectiv nici sensul termenului „trafic” nu corespunde multitudinii de fapte ilegale în cadrul cărora fiinţa umană este cercetată ca o proprietate a altei persoane. Considerăm oportun de a folosi termenul „încheierea unei înţelegeri vizând transmiterea sau primirea fiinţei umane în cadrul căreia ea apare ca un element al proprietăţii”.Totodată activităţile de recrutare şi adăpostire pot fi cercetate doar ca pregătitoare în vederea încheierii unui astfel de contract ilicit sau posterioare lui, iar fiind comise de alte persoane decât cea care încheie înţelegerea se includ în noţiunea de complicitate la infracţiune. Transportarea la fel poate fi cercetată ca complicitate cu excepţia cazului în care cu persoana care oferă serviciul de transportare se încheie un acord vizând această activitate în cadrul căruia fiinţele umane figurează vădit în calitate de obiecte ale proprietăţii altei persoane. Menţionăm că indicarea în alin.(1) al art.165 CP RM asupra unui scop special al traficului de fiinţe umane a lăsat fără o apreciere juridico-penală corespunzătoare traficul de persoane realizat fără scopurile indicate în dispoziţie (de exemplu, în scop de profit). Susţinem opinia specialistului rus Milevski A.I., care menţionează că complicele-mijlocitor, acţionând în numele vânzătorului sau cumpărătorului fiinţei umane şi executându-şi doar însărcinarea separată primită, poate şi să nu împartă scopul infracţional cu persoanele în numele cărora acţionează5 . Suntem de părerea că o enumerare exhaustivă a tuturor scopurilor traficului de fiinţă este imposibilă şi neraţională. Tratarea unei fiinţe umane în calitate de obiect care se află în proprietatea altei persoane este criminală în orişice situaţie, cu excepţia celei când ea este primită în scopul liberării ei sau această calitate este unicul mijloc de a înlătura un pericol grav pentru viaţa sau sănătatea ei, adică se constată o stare de extremă necesitate în acest sens. Astfel, ar fi mult mai simplu de prevăzut în cadrul art.165 CP RM un alineat care ar prevedea liberarea subiectului de răspundere penală în aceste circumstanţe. Astfel, propunem modificarea dispoziţiei art.165 CP RM în modul următor: „Vânzarea-cumpărarea fiinţei umane sau încheierea altor înţelegeri vizând transmiterea sau primirea ei în cadrul căreia fiinţă umană apare ca un element al proprietăţii”. Atragem atenţia că acţiunea de vânzare sau transmitere a fiinţei umane în cadrul altei înţelegeri care o vizează drept un element al proprietăţii presupune că subiectul infracţiunii deja deţine controlul acestei persoane, pe care l-a stabilit anterior prin metode infracţionale sau neinfracţionale. Referindu-ne la metodele infracţionale de obţinere a controlului asupra unei fiinţe umane, menţionăm că acestea pot fi efectuate prin comiterea faptelor ilegale care privează persoana de libertate prevăzute la cap. III „Infracţiuni contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei” sau prin săvârşirea şantajului însoţit de răpire (alin.(4) art.189 CP RM), luării de ostatici (art.280 CP RM), precum şi prin reţinere sau arestare ilegală (art.308 CP RM). Respectiv împărtăşim opinia specialistului rus Kadnikov F.N., care consideră că în astfel de situaţii infractorul ar urma să fie tras la răspundere penală pentru un concurs de infracţiuni6 . În prezent însă în Republica Moldova este imposibil de a încadra ca concurs răpirea persoanei urmată de vânzarea ei, deoarece răpirea este prevăzută în calitate de element constitutiv al traficului de fiinţe umane la prevederile lit. (a) alin.(1) art.165. Menţionăm că formula legislativă propusă mai sus ar exclude şi concurenţa cu infracţiunea menţionată.Situaţia când aceste infracţiuni constituie o parte a traficului de fiinţe umane este inconvenabilă, deoarece în prezent, după cum deja am menţionat, infractorul care a comis, de exemplu, o răpire şi o vânzare a fiinţei umane nu va fi atras la răspundere penală pentru un concurs de infracţiuni, ci doar conform alin.(1) art.165 CP RM. În comparaţie cu această situaţie, infractorul care anterior vânzării victimei a obţinut controlul asupra ei printr-o metodă care cercetată separat nu constituie infracţiune, de exemplu prin ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei, poate fi supus aceleiaşi pedepse ca şi infractorul precedent care a comis de fapt două infracţiuni. Astfel; acceptarea formulei legislative propuse ar permite efectuarea unei individualizări mai stricte a răspunderii şi pedepsei penale pentru infracţiunile contra libertăţii. Nu suntem de acord cu prevederile alin.(4) art.165 CP RM vizând absolvirea de răspundere penală a persoanelor care au devenit victime ale traficului de fiinţe umane pentru infracţiunile comise în această calitate. Legislaţia penală a Republicii Moldova destul de clar reglementează cauzele care înlătură caracterul penal al faptei în cap. III al Părţii Generale, inclusiv săvârşirea infracţiunii în stare de constrângere fizică sau psihică (art.39 CP RM) şi extremă necesitate (art.38 CP RM). Considerăm că aceste prevederi sunt destul de explicite pentru a aprecia corespunzător activităţile criminale ale victimei traficului de fiinţe. Nu este oportun de a o elibera de răspundere penală, de exemplu în cazul în care ea a fost implicată vădit în comiterea de exemplu a infracţiunilor de genocid (art.135 CP RM), actelor teroriste (art.278 CP RM) şi altor infracţiuni în cadrul cărora, salvându-şi viaţa, aceste persoane contribuie conştient la omorul sau chiar la exterminarea în masă a altor oameni. Deci propunem excluderea alin.(4) art.165 CP RM.