Problema Basarabiei intră în „vizorul” cabinetelor europene odată cu terminarea Războiului Crimeii din 1856. Preliminariile păcii de la fi nele anului 1855 stabiliseră ca doar sudul Basarabiei să fi e cedat Principatului Moldovei, cu scopul de a scoate Rusia de la Dunăre. Din acel moment a început o adevărată „bătălie diplomatică” între Marile Puteri, care, fapt curios, au adoptat puncte de vedere antagoniste. Astfel, Franța părea decisă să lase sudul Basarabiei Rusiei, iar Marea Britanie s-a opus vehement unei asemenea combinații. Cum se va observa din demersurile diplomaților britanici, cazul ambasadorului Cowley de la Paris, sau Wodehouse la Petersburg, Marea Britanie a susținut același punct de vedere pe tot parcursul anului 1856. În fi nal, Marea Britanie și-a văzut satisfăcut „orgoliul” rănit în fața Rusiei, care după înfrângerea din război i se impusese niște clauze „acceptabile”. Astfel conferința de la Paris din ianuarie 1857 consfi nțea cedarea sudului Basarabiei către Moldova, iar Rusia primea cu titlu de compensație Comratul, ceea ce arată „jocul de culise” existent la acea vreme.