Procurile negustoreşti ca sursă de studiere a practicilor comerciale în Basarabia (1830-1853)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
230 1
Ultima descărcare din IBN:
2023-08-02 18:44
SM ISO690:2012
EMILCIUC, Andrei. Procurile negustoreşti ca sursă de studiere a practicilor comerciale în Basarabia (1830-1853). In: Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie: In Memoriam Gheorghe Palade, 28 aprilie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Administrare Publică, 2017, Ediţia IV, p. 68. ISBN 978-9975-71-901-8.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie
Ediţia IV, 2017
Sesiunea "Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie:"
Chișinău, Moldova, 28 aprilie 2017

Procurile negustoreşti ca sursă de studiere a practicilor comerciale în Basarabia (1830-1853)


Pag. 68-68

Emilciuc Andrei
 
Institutul de Istorie
 
 
Disponibil în IBN: 6 iunie 2022


Rezumat

Deopotrivă cu certifi catele comerciale, procurile negustorești constituie o sursă documentară importantă în studierea problemelor ce ţin de dezvoltarea relaţiilor comerciale și formarea burgheziei comerciale în Basarabia. Aceste acte, prin care negustorii delegau sau încredinţau diverse activităţi de a fi realizate din numele său, sunt depozitate în fondurile Magistratelor orășenești, instituţii în care erau prezentate spre autentifi care și evidenţă. Restricţiile sistemului de ghildă impuneau titularul patentei să apeleze la procuri în cele mai diverse situaţii. Cele mai frecvente erau cazurile în care negustorul împuternicea o persoană să-l reprezinte într-un litigiu în instanţele de judecată. Destul de întâlnite erau procurile prin care negustorul ceda drepturile de a activa în baza patentei sale, de regulă în favoarea fi ilor sau soţiei, în virtutea sănătăţii precare sau a incapacităţii fi zice de a-și exercita toate afacerile personal. Un alt tip de procură era cel prin care o persoană terţă era mandatată de a realiza din numele său o operaţiune comercială unică, de a emite un vecsel sau a acorda un credit în numerar. Acest ultim tip de procură a devenit un mijloc frecvent de abuz, deoarece de dreptul de a realiza afaceri comerciale de import/export sau de a practica cămătăria, benefi ciau în exclusivitate negustorii de ghildă. Cum taxele de ghildă erau destul de înalte, mulţi mici antreprenori, în schimbul unei sume de bani achitate informal titularilor patentei, primeau posibilitatea de a efectua din numele acestuia, dar în benefi ciul său propriu, astfel de activităţi.