Spălarea de bani este un fenomen strâns legat de economia subterană, perceput ca activitate desfăşurată cu încălcarea normelor juridice. Aceasta presupune căi prin care infractorii procesează mijloace băneşti ilegale sau „murdare”, provenite din practicarea activităţilor ilicite (veniturile din comerţul cu droguri, traficul de fiinţe umane, frauda, furtul etc.), prin intermediul unor transferuri şi tranzacţii succesive, până când sursa fondurilor acaparate ilegal devine neclară şi banii capătă aparenţa fondurilor activelor legitime sau „curate”1 . În ultimii ani, problemei combaterii spălării banilor i se acordă o importanţă deosebită, devenind un imperativ al timpului. Această oportunitate a determinat studierea fenomenului în cauză, fiind atribuit un rol important atât ştiinţific, cât şi practic posibilelor căi de contracarare eficientă a spălării banilor. În linii generale, spălarea banilor poate avea un impact negativ asupra societăţii în ansamblu; în urma legalizării se prejudiciază nu numai anumite sectoare ale economiei, ci şi luând în considerare proporţiile infracţiunilor de acest gen, interesele strategice ale ţării2 . Tranziţia R. Moldova la economia de piaţă, intensificarea ineficienţei, inflexibilităţii şi izvoarele sistemelor de raporturi economice stabilite în cadrul mediului social, precum şi varietatea relaţiilor de producere reale au avut loc în condiţiile lărgirii fenomenului economiei subterane. Pentru R. Moldova este caracteristic un anumit spectru de activităţi economice ilicite, a căror practicare aduce venituri colosale. Mijloacele băneşti obţinute în urma comercializării producţiei sau mărfurilor sustrase sunt investite în unele cazuri în procurarea acţiunilor. La întreprinderile unde au avut loc sustragerile, infractorii devin coproprietari ai întreprinderilor respective. O altă realitate a situaţiei economice din republică este că la efectuarea operaţiunilor de importexport este folosită intermedierea ilicită a „firmelor-fantomă” pentru scoaterea din circuitul economic oficial a mărfurilor şi a mijloacelor băneşti. Milioane de dolari SUA şi altă valută nu a fost repatriată de la exportul de mărfuri, dintre care aproximativ 30 la sută tăinuite şi scoase din circuitul economic oficial. Nu este exclus faptul întoarcerii acestor sume băneşti ca investiţii străine utilizate în scopul fondării întreprinderilor mixte. Aceste operaţiuni economice includ fenomenul de „spălare a banilor”. Evident că existenţa economiei subterane este extrem de importantă pentru producerea „banilor fierbinţi”, care se termină cu transformarea masivă a capitalurilor internaţionale, speculative. Aceste activităţi economice sunt întreprinse cu scopul de eludare a prevederilor de ordin fiscal. Drept consecinţă, veniturile obţinute în urma acestor tranzacţii trebuie ascunse până când pot fi scoase la iveală fără riscuri sub forma unor resurse legale care pot fi consumate sau investite. De aceea, ca şi economia oficială, economia subterană dispune de o filieră internaţională prin care circulă „capitalul cenuşiu”. Aceasta are tendinţe de a părăsi ţara respectivă pe căi ilegale, prin intermediul a ceea ce reprezintă teatrul de operaţii pentru criminalitatea internaţională3 . Astfel, putem conchide că veniturile ilicite se formează prin una din următoarele două metode: – prin crearea sau dobândirea în urma comiterii infracţiunilor în afara ciclului ilegal al economiei, adică în sectorul criminal al economiei subterane. – prin scoaterea din economia oficială în sectorul criminal al economiei subterane în urma săvârşirii unei acţiuni pasibile de răspundere, iar mai apoi prin introducerea venitului ilicit în sectorul legal. Prima metodă este specifică pentru infracţionalitatea obişnuită, iar a doua pentru cea a „gulerelor albe”, economică şi fiscală. Legalizarea spălării banilor obţinuţi pe cale criminală, „bani murdari”, constituie o condiţie necesară pentru funcţionarea criminalităţii în domeniul economic. Mijloacele financiare sau bunurile obţinute din businessul criminal ar putea fi reciclate fără vreun pericol pentru infractori. Lupta cu spălarea banilor murdari constituie unul din cele mai eficiente mecanisme de contracarare a sistemului economic criminal pentru a nu permite destabilizarea financiară a oricărui stat. Anume legalizarea capitalului neoficial permite criminalităţii să obţină toate tipurile de proprietate şi să instaureze controlul propriu asupra sistemului economic şi chiar politic al statului. De aici rezultă că legalizarea veniturilor ilicite constituie o legătură esenţială dintre economia deschisă şi sectorul criminal al economiei subterane. Ultimii ani demonstrează că activitatea criminală a luat proporţii internaţionale, iar aspectele financiare ale crimei complexe se datorează progresului tehnologic rapid. Crima organizată internaţională este o problemă enormă, complexă. Pentru soluţionarea problemei existente tot mai multe ţări întreprind măsuri pentru nu a permite structurilor criminale organizate accesul la sistemul lor financiar. Criminalii internaţionali nu au frontiere geografice şi pot găsi locuri unde să se ascundă. Spălarea banilor proveniţi din operaţiuni criminale este numai unul din multiplele aspecte ale unui proces mult mai vast, bazat, pe de o parte, pe tranzacţii financiare globale imense care cresc continuu, iar pe de altă parte, pe investiţiile şi tranzacţiile comerciale care au loc în economia reală. Pieţele financiare internaţionale operează zilnic tranzacţii în valoare de sute de miliarde de dolari, din care numai o mică parte par a fi legate direct de comerţul mondial. Banii murdari nu reprezintă decât o mică parte din banii fierbinţi, iar în ceea ce priveşte prima categorie, există o distincţie clară între banii murdari, pentru că provin din tranzacţii criminale, şi cei care sunt câştigaţi legal şi devin murdari, deoarece deţinătorii lor optează pentru practici precum evaziunea fiscală şi exportul ilegal de capital. În orice caz, o mare parte a lichidităţilor speculative este formată din capital care ar trebui numit „cenuşiu”, pentru că în general identitatea deţinătorului rămâne necunoscută. La sfârşitul zilei, masa de bani fierbinţi este conectată la operaţiuni ilegale pe scară largă. Banii fierbinţi circulă în toată lumea prin aceleaşi canale geografice şi instituţionale deschise criminalităţii şi folosite de aceasta. Pentru transferul dintr-un loc în altul, se utilizează aceeaşi tehnologie prin care se acumulează banii în aceleaşi locuri şi în aceleaşi bănci. În mod evident, cele mai cunoscute surse de bani murdari care dispar într-un loc pentru a apărea şi mai puternici în altul sunt: traficul de droguri, livrările de armament, traficul de aur, bijuterii şi pietre preţiose, traficul de fiinţe umane, corupţia politică, evaziunea fiscală, contrabanda şi falsificarea banilor. Cu toate că spălarea banilor murdari a început să fie considerată ca infracţiune recentă, de fapt, acest fenomen datează încă în evul mediu, când cămătăria era condamnată de Biserica catolică fiind considerată o crimă de gravitatea traficului de droguri din ziua de azi, dar şi un păcat capital al negustorilor şi cămătarilor care anticipau tehnicile moderne de ascundere, transferare şi spălare a banilor murdari. Obiectivul lor principal era acela de a ascunde dobânzile mascând sau deschizând existenţa lor. Când negustorii negociau împrumuturile, ei lăsau să se înţeleagă faptul că dobânda prezintă penalizarea pentru întârzierile survenite în returnarea banilor împrumutaţi în baza unor acorduri stabilite de la bun început cu clienţii lor. Toţi cămătarii considerau că dobânzile obţinute erau profituri reale pentru utilizarea a ceea ce în prezent se numeşte „firmă-fantomă”. Capitalul era împrumutat unei companii, apoi retras sub formă de profit, iar dobânda care era obţinută de la împrumut nu se realiza în realitate sub forma nici unui fel de profit. Toate aceste trucuri prin care se urmărea înşelarea autorităţilor bisericeşti au în prezent echivalente în tehnicile de spălare a banilor murdari. Deci se poate spune că spălarea banilor are o istorie îndelungată. Acelaşi lucru se poate spune şi despre paradisurile financiare. Printre primii utilizatori ale acestora se numără piraţii care operau în sec. al XVII-lea în Europa şi în cele două Americi. Existau atunci locuri multe care îşi deschideau cu uşurinţă porţile pentru a depozita averile piraţilor, când apăruse o competiţie între statele meditaranene pentru a atrage sumele băneşti, oferindu-le amnistii în schimbul unor sume de bani. Termenul „spălare a banilor” apare în anii 1920, când personalităţi ca Al Capone şi Bugs Moran au deschis spălătorii în Chicago pentru a-şi spăla banii murdari, iar bandele stradale căutau să dea o explicaţie legitimă banilor pe care îi obţineau din activităţi infracţionale4 . Deci pare foarte simplu acest proces, rămânând un nucleu strategic de spălare de bani indiferent de complexitatea lor. La ora actuală, spălarea banilor atrage atenţia în mod deosebit atunci când este asociată cu traficul de droguri. Oricât ar fi de întreprinzători infractorii de toate tipurile de la falsificatori şi până la contrabandişti, ei trebuie să spele profiturile obţinute prin două căi: originea banilor poate deveni probă în instanţă, iar ei riscă să fie condamnaţi. Banii în sine pot deveni ţinta unor investiţii; indiferent cine este autorul concret al acţiunii de spălare a banilor sau oricât de ciudate sunt formele pe care le ia acest proces, principiile operaţionale sunt neschimbătoare. Spălarea banilor este o expresie de origine americană utilizată iniţial de structurile crimei organizate pentru a desemna reinvestirea în afaceri ilicite a banilor obţinuti din asemenea afaceri utilizând în acest scop circuite financiare naţionale şi internaţionale5 . Totodată, trebuie făcută o distincţie clară între banii care sunt murdari datorită modului în care sunt câştigaţi şi banii care devin murdari prin faptul că posesorii „banilor curaţi” se sustrag de la plata impozitelor sau de la controalele burselor. Trebuie menţionat că atât spălarea banilor murdari, cât şi tranzacţiile cu banii cenuşii urmează în foarte multe cazuri căile ce trec prin ţările cunoscute drept „paradisuri financiare”, adică prin acele locuri unde pot fi efectuate tranzacţii numeroase fără nici o posibilitate de control şi supraveghere din cauza absenţei reglementărilor adecvate sau în care reglementările sunt foarte permisive, facilitând şi încurajând circulaţia financiară mondială, ilegală. Spălarea banilor este infracţiunea sec. XX, care prezintă un pericol deosebit pentru securitatea statului şi celei mondiale: economică, politică, socială, culturală, ecologică şi militară. Datorită progresului tehnic şi reţelei tehnico-informaţionale, specificul spălării banilor s-a schimbat radical. Cel mai răspândit procedeu de spălare a banilor se efectuează prin trei faze: 1. Introducerea banilor murdari în circuitul legal. Formele principale ale primei faze sunt: a. schimbarea banilor murdari în altă valută; b. eschivarea de la identificare prin intermediul folosirii firmelor sau persoanelor fictive; c. procurarea bunurilor imobiliare, a hârtiilor de valoare şi a metalelor preţiose sau acordarea creditelor. Aceste forme de legalizare a banilor murdari sunt folosite de către infractori care au însuşit ilegal mijloace băneşti în proporţii nu prea mari. La legalizarea banilor murdari în proporţii deosebit de mari infractorii care comit infracţiunile respective efectuează acest proces tehnic prin intermediul instituţiilor financiar-bancare. În ţările europene, faza dată se numeşte „critică”. Scopul infractorilor - prima fază constă în introducerea banilor murdari prin contul bancar, prin înşelare, mituire sau ameninţarea persoanelor responsabile de identificarea clienţilor. Conform articolului 4, 5 al Legii R. Moldova „Despre preîntâmpinarea şi combaterea fenomenului spălării banilor” din 15 noiembrie 2001, instituţiile-financiar-bancare au obligaţia să identifice clienţii pentru orice tranzacţie a cărei mărime minimă pentru persoanele fizice în numerar depăşeşte suma de 100 000 lei, persoanelor juridice 300 000 lei, în România 10 000 euro, în Federaţia Rusă 10 000 dolari SUA. 2. Sumele din conturile de colectare sunt virate în ţările străine printr-un şir de operaţiuni a căror complexitate are drept scop împiedicarea procesului de identificare a sumei reale de bani. În faza dată, sunt separate veniturile ilegale prin executarea mai multor operaţiuni complexe. Ca rezultat, urmele apariţiei veniturilor dobândite ilegal dispar, iar banii murdari capătă statut legal. Pentru efectuarea cu succes a spălării banilor, spălătorii folosesc firme fictive, documente false, contracte fictive. 3. Investirea capitalului transferat în afaceri licite şi returnarea beneficiilor care de această dată au aspect curat, ceea ce justifică întregul complex operaţional. Spălarea banilor în R. Moldova se efectuează în mare parte prin intermediul firmelor-fantomă şi sprijinite de persoanele cu funcţii de răspundere ale băncilor comerciale. Firmele-fantomă sunt constituite printr-un mod neobişnuit având ca proprietari persoane fictive (vagabonzi, alcoolici, narcomani, persoane decedate), iar la darea de seamă contabilă semestrială numărul acestora în R. Moldova creşte zi de zi. Conform datelor Secţiei de prevenire şi combatere a fenomenului spălării banilor a Procuraturii Generale, investigând cazurile de spălare a banilor, au fost depistate următoarele firme implicate îl legalizarea banilor murdari, şi anume: SRL „Banirtex” suspectă de 50 mln lei, SRL „Repostaz” implicată în spălarea a 37 mln lei şi peste 5000 dolari SUA. Mai sunt şi alte firme necunoscute publicului larg: „Trans Word”, „Vastront”, „Itace Lux” etc., care doar în câteva luni au legalizat circa 500 mln lei. Pentru serviciile acordate infractorilor, spălătorii primesc bani de la un procent până la 8 procente din suma legalizată. Banii murdari sunt transferaţi prin contrabandă în alte ţări. Infractorii din R. Moldova legalizează banii murdari prin procurarea bunurilor imobiliare, automobilelor luxoase, imobilelor peste hotare, construiesc castele şi contribuie la înflorirea businessului în ţările străine. Infractorii păstrează sumele de bani legalizaţi în băncile străine, o parte din ei fiind transferaţi în R. Moldova pentru a fi investiţi în afaceri legale. Investirea banilor spălaţi depinde foarte mult de profesionalismul infractorului sau al consultanţilor acestuia în ramura respectivă, majoritatea acestor investiţii străine fiind rezultatul spălării banilor Activităţile de bază ale organizaţiilor criminale din ţară sunt: comercializarea ilegală a substanţelor narcotice, escrocheria, corupţia, jafurile, contrabanda, migraţia ilegală, prostituţia, fabricarea şi punerea în circulaţie a bancnotelor false şi spălarea banilor. Organizaţiile criminale din R. Moldova activează nu numai pe teritoriul statului nostru, ci şi în alte ţări, şi anume: Rusia, Ucraina, România, Grecia, Italia, Germania, Turcia. Organizaţiile criminale şi-au împărţit timp îndelungat sfera de influenţă pe teritoriul R. Moldova. Procesul îndelungat de includere a formaţiunilor criminale menţionate în economia republicii a permis unora dintre ele să acumuleze capital solid care în prezent este legalizat în mare parte şi continuă să spele bani prin intermediul structurilor bancare, financiare şi comerciale create de-a lungul anilor în R. Moldova. Organizaţiile criminale din R. Moldova legalizează banii murdari prin cele trei faze descrise mai sus. În faza a doua sunt implicate statele Turcia, Bulgaria, în faza a treia investesc banii spălaţi în SUA, Franţa, Rusia, Germania, România şi o parte în R. Moldova. În urma spălării banilor, organizaţiile criminale au un câştig enorm, prin dobândirea unui venit profitabil, prin investirea banilor spălaţi în economia ţării de la care primesc venituri suplimentare, influenţează asupra organelor de drept şi statale în economia şi politica statului, criminalii se transformă în comercianţi şi drept rezultat obţin un nume stimat şi respectat în societate, rămânând nepedepsiţi pentru infracţiunile comise7 . Fenomenul spălării banilor a fost gândit de organizaţiile criminale în scopul tăinuirii multor acţiuni de autorităţile statale. Beneficiind de putere financiară considerabilă, demnă de invidiat, aceste grupuri s-au dotat cu tehnologii de ultimă oră (computere, telefonie mobilă), care le permit contacte imediate şi eficiente cu partenerii de afaceri din toate zonele lumii. Pentru diminuarea fenomenului criminalităţii economico-financiare, şi anume spălarea de bani, consider oportună realizarea unui complex de măsuri necesare în colaborare cu organele de drept şi cu cele statale ale R. Moldova, precum şi organismele internaţionale.