Evaluarea copiilor cu dizabilitîți mintale este un act complex, este un prim instrument ce îi conferă o imagine asupra acţiunii sale. De-a lungul timpului, în teoria şi practica educaţiei şi a instruirii, conceptul de evaluare a suferit modificări semnificative; de la simpla verificare a cunoştinţelor acumulate de elev şi notarea lor de către profesor s-a ajuns la extinderea acţiunilor evaluative asupra rezultatelor sociale ale sistemului de învăţământ, asupra proceselor de instruire, a durabilităţii cunoştinţelor elevului, a calităţii curriculumului şcolar şi a pregătirii personalului didactic. Dezvoltarea copilului depinde de felul în care el este stimulat şi de crearea situaţiilor care îi oferă câmpul necesar învăţării. Familia, şcoala şi comunitatea au, fiecare, rolul lor în dezvoltarea copilului tocmai prin posibilitatea de a crea ocazii de învăţare şi a încuraja experienţele acestuia.

Evaluation children with mental disabilities is a complex act is a first tool that gives him an image of his action. Over time, in the theory and practice of education and training, the concept of evaluation has undergone significant changes; from the simple verification of the knowledge accumulated by the student and their grading by the teacher, the evaluation actions on the social results of the education system, on the training processes, on the sustainability of the student's knowledge, on the quality of the school curriculum and on the teacher training. The child's development depends on how he is stimulated and on the creation of situations that provide him with the necessary field for learning. The family, the school and the community each have their role in the child's development precisely through the possibility to create learning opportunities and to encourage his experiences.