Edificiul ce reprezintă subiectul cercetării noastre a constituit în anii 1942-1944 sediul Muzeului Bisericesc. Aici, după afirmațiile lui Paul Mihail, în primii ani de activitate în calitate de mitropolit al eparhiei Chișinăului și Hotinului a locuit Gavriil Bănulescu-Bodoni*. Construcția se afla în proximitatea bisericii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, cunoscută și cu denumirea de Catedrala Veche, în anii 1813-1836 acest lăcaș de cult servind drept catedrală mitropolitană. În toamna anului 2021, au fost inițiate cercetări arheologice în zona unde s-au aflat cele două edificii (Fig. 1)**. Scopul investigațiilor a fost descărcarea de sarcină arheologică a locului prevăzut pentru edificarea unui însemn comemorativ consacrat Catedralei Vechi a Chișinăului, ridicate, precum scria pisania, pe locul Bisericii Domnești Sfântul Nicolae, care, conform unor opinii, se presupune a fi de pe vremea domnitorului Vasile Lupu***. Inițiativa cercetărilor aparține Asociației MONUMENTUM și Grupului Civic pentru Patrimoniu Cultural, fiind sprijinită de Pretura sectorului Râșcani a municipiului Chișinău. Cercetările au fost organizate în două sectoare, cu o suprafață totală de 56 m.p. Una dintre ele a fost trasată în capătul parcelei de la intersecția str. Arhanghel Mihail și bd. Grigore Vieru (Secțiunea nr. 1, cu dimensiunile de 2×4 m), iar alta – în partea centrală a parcelei cadastrale 014 (Secțiunea nr. 2, cu dimensiunile 4×12 m). Secțiunea nr. 1 a fost cercetată până la adâncimea de 1,3 m de la nivelul actual de călcare. Primul strat, gros de 20-25 cm, este stratul vegetal compus din sol de culoare cenușie în amestec cu urme de vegetație. Stratul doi, gros de 20 cm, reprezintă lut în amestec cu mici fragmente de calcar. Stratul trei, gros de la 40 cm până la 70 cm, reprezintă urme ale materialelor de construcție (cărămizi, pietre). Stratul patru, gros de 10 cm, se evidențiază în colțul de sud-est al secțiunii, fiind compus din nisip. Stratul cinci, gros de cca 40 cm, reprezintă sol compact de culoare cenușie, fără impurități. În secțiunea dată nu au fost descoperite urme de zidării sau alte complexe arheologice. Straturile culturale sunt alcătuite, în special, din materiale de construcție, care provin cel mai probabil, de la lucrările de amenajare a zonei în anii ’60 ai sec. XX. Ținând cont de situația stratigrafică a suprafeței cercetate, considerăm că locul dat poate fi utilizat pentru amenajarea însemnului arhitectural comemorativ. Secțiunea nr. 2 a fost trasată în zona verde cuprinsă între curtea Teatrului Eugen Ionesco și strada Arhanghelul Mihail, pe o suprafață de 48 m.p. (Fig. 1). În urma decupării primului strat, vegetal, au apărut urmele fundației de piatră a clădirii fostului Muzeu Bisericesc (Fig. 2). Conform urmelor de construcție păstrate, edificiul este orientat pe axa nord-sud. În fața clădirii s-au descoperit terasa și treptele de la intrare, care au fost parțial cercetate. Pe suprafața plată a terasei se pot observa urme de la baza coloanelor din fața clădirii. După terasă urmează fundația zidului din față al clădirii, la mijlocul căruia a fost descoperită o gură de aerisire a pivniței și a spațiilor subterane ale clădirii. Gura de aerisire cu lungimea de 80 cm și lățimea de 30 cm reprezintă, cel mai probabil, unul dintre elementele sistemului de ventilare a construcțiilor subterane. La unul dintre colțurile fundației zidului din față al clădirii, parțial distrus în procesul amenajării, în perioada modernă a străzii Arhanghel Mihail a fost descoperită o altă gură de aerisire, similară celei menționate mai sus. Prin acest gol din perete a fost posibil să ne strecurăm în spațiul subteran al clădirii. Preliminar, putem afirma că sub vestigiile de suprafață ale edificiului s-au păstrat trei încăperi subterane cu ziduri din pietre calcaroase, unite printr-un sistem de coridoare, care au fost numerotate convențional nr. 1, 2 și 3. Construcția nr. 1, datorită dimensiunilor sale, a fost denumită pivnița mare (Fig. 3). Construcția nr. 2 este de dimensiuni mai mici, greu accesibilă din cauza unui strat gros de pământ și pietre la intrare, pe jumătate plină cu apă, din cauza scurgerilor din apeductul urban. Construcția nr. 3, care este amplasată în fața celorlalte două spații subterane, are o lungime de peste 12,5 m și lățime de 3,8 m. Urmele construcției din piatră cercetate în 2021 au fost conservate pentru perioada de iarnă prin amenajarea unei structuri de lemn acoperite cu tablă metalică, care va asigura protejarea vestigiilor descoperite. Ținând cont de situația arheologică atestată, considerăm că este strict necesar să continuăm cercetările pentru a descoperi întregul traseu al fundației clădirii și intrarea în spațiul subteran, astfel creându-se condițiile necesare pentru studierea și valorificarea lor corespunzătoare. Cercetarea exhaustivă va permite repunerea în circuit istoric a vestigiilor zonei investigate, care deține un rol important în recuperarea memoriei urbane, iar publicarea datelor arheologice va fi utilă pentru o mai bună cunoaștere și utilizare culturală și turistică a locului unde a început orașul Chișinău. Fig. 1. Zona Soborului Vechi și a Muzeului Bisericesc, cu indicarea suprafețelor arheologice cercetate (după A. Vatamaniuc și Adrian Iepure). Fig. 2. Secțiunea nr. 2. Secvențe din timpul cercetării urmelor fundației Muzeului Bisericesc. Fig. 3. Secțiunea nr. 2. Pivnița mare din subsolul clădirii Muzeului Bisericesc.