În perioada iulie-august 2021 în parcul Zaikin din Centrul istoric al Chișinăului (Fig. 1, 1) au avut loc cercetări arheologice de salvare. Investigațiile au demarat în contextul reabilitării scuarului, drept urmare a excavării unor șanțuri destinate rețelelor electrice (Fig. 1, 2), când au fost scoase la suprafață vestigii arheologice. La momentul intervenției noastre au fost identificate numeroase fragmente ceramice și alte vestigii, răspândite aproape pe întreaga suprafață a scuarului, materiale relevante fiind recuperate îndeosebi din interiorul șanțurilor și pământul excavat din partea de NE a parcului Zaikin (Fig. 2, 1). Cu scopul stabilirii situației stratigrafice și a nivelului de păstrare a stratului de cultură, în partea centrală a parcului a fost trasat un sondaj arheologic de documentare, cu dimensiunile 1,5×4,5 m și orientarea N-S (Fig. 2, 2). Partea superioară a acestuia, până la adâncimea de 1 m, consta dintr-un sol cenușiu bulversat, cu resturi de materiale de construcție și numeroase deșeuri menajere de perioadă recentă. În partea de N a sondajului s-a identificat și o groapă cu numeroase resturi de origine recentă, care se adâncea până la 2 m (Fig. 2, 3a). Urma un strat brun-cenușiu, ce conținea numeroase vestigii arheologice din epoca modernă (fragmente de vase ceramice și de sticlă, oase de animale ș.a.) (Fig. 2, 3b), întretăiat de lentile de sol negru, cu urme de arsură (Fig. 2, 3d). În porțiunea sudică, la adâncimea de 2 m, începea un strat de sol negru mâlos, amestecat cu resturi vegetale și cu puțin inventar arheologic, care continua până la adâncimea de 3 m (Fig. 2, 3f), nivel la care, din cauza apariției apelor freatice, săpăturile arheologice au fost oprite. Ceramica descoperită în sondajul arheologic și în șanțurile din scuarul Zaikin este de mai multe categorii: ceramică de uz comun lucrată la roată și arsă la roșu, ceramică smălțuită (de nuanțe brune, verzi, cărămizii și decorată cu linii văluroase, motive florale) (Fig. 3, 1-2) și faianță. Din ultima categorie fac parte și câteva farfurii fragmentare de import (Fig. 3, 5). Sticlăria este numeroasă, fiind reprezentată de recipiente transparente sau de culori diferite (neagră, albastră, verde, maronie ș.a.) de dimensiuni și forme variate (eprubete, flacoane, pahare, sticluțe etc.) (Fig. 3, 6-8). Din categoria materialului arheologic fac parte și resturile faunistice, reprezentate de numeroase oase de animale (unele cu urme de tranșare) și cochilii de scoici. Dintre piesele de inventar se evidențiază monedele, cea mai timpurie fiind de perioadă țaristă (anul 1854), urmând o monedă românească din perioada interbelică și câteva sovietice (Fig. 3, 13-14). Tot de metal sunt plombele din perioada țaristă (Fig. 3, 11), un capac de bronz (Fig. 3, 4) și o piesă prevăzută cu orificiu cu filet interior (Fig. 3, 12). Mai remarcăm un pisălog cu inscripția „STRYCHNIN” (Fig. 3, 3), nasturi confecționați din cochilii de scoici (Fig. 3, 9) și câteva lulele, dintre care una păstrată întreagă (Fig. 3, 10). Piesa a fost lucrată dintr-o pastă fină, fiind arsă oxidant și decorată cu rotiță zimțată. Găvanul pipei are un aspect cilindric, iar pe gambă este imprimată o ștampilă cu caractere arabe. Analiza preliminară a vestigiilor descoperite în parcul Zaikin, parte a Nucleului istoric al Chișinăului, permite încadrarea acestora în sec. XIX – începutul sec. XX. Fig. 1. Imagine ortofoto a Nucleului istoric al Chișinăului și amplasarea parcului Zaikin (1), șanțuri destinate rețelelor electrice (2). Fig. 2. Fragmente ceramice descoperite în șanțuri (1), fotografie aeriană a parcului Zaikin cu indicarea locului sondajului (2), profilul de V (3) și vedere asupra profilului de S (4) ale sondajului. Fig. 3. Ceramică smălțuită (1-2), farfurie și pisălog de faianță (3, 5), capac de bronz (4), recipiente de sticlă (6-8), nasture din scoică (9), lulea de ceramică (10), plombă (11), piesă cu filet interior (12), monede (13-14).