Într-o epocă, unde tensiunile politice sunt extreme, unde catastrofele de toate genurile se succed, unde toată multimedia pune în vileag într-un mod continuu nenorocirile lumii, unicul, textul literar constituie o plajă de serenitate şi de pace. El arată personaje fericite, sănătoase, simpatice şi inteligente, care trăiesc într-un paradis al consumării, care nu cunoaşte nici şomaj, nici scăderea puterii de cumpărare şi unde toate visurile sunt permise şi posibile, chiar şi cel al tinereţii veşnice. Prin fuga în vis, prin căutarea plăcerii, prin consumarea imaginilor ce suscitează produsele, el oferă un material în fază cu timpul său şi suscită practici de învăţare autorizând experimentări şi inovaţii pedagogice. Problematica textului publicitar al învăţării limbii franceze, ca limbă străină rămâne un subiect actual, deoarece face parte din necesităţile pedagogice actuale. În plus, textul publicitar e mult mai acceptat decât multimedia, deoarece se utilizează limba literară şi nu dialectul. Textul publicitar rămâne un râu al civilizaţiei actuale şi este de dorit să se utilizeze ca metodă de învăţare în timpul orelor de limbă franceză. « La publicité est la fleur de la vie contemporaine. Elle est une affirmation d’optimisme et de gaieté. Elle distrait l’œil et l’esprit. » [1]