Caz clinic: Lucrarea reflecăt cazul clinic al unei femei de 33 ani său paumsputației totale de sîn pe motiv oncologic. Postoperator a urmat 3 cure de radioterapie. La 6 luni de la intervenția chirurgicală primară a susținut un examen complex după care a primit acordul medical la refacerea plastică a sânului. La momentul examinării în Clinica de chirurgie plastică prezenta dureri în regiunea cicatricei rămase după amputația sânului. La prima etapă de tratament s-a decis lîănturarea cicatricelor aderate agresiv de hemitorace și plastia defectului rămas cu un lambou insular din latissimus dorsi. Etapa a doua a urmat după obținerea regenerării primei etape – implantarea unui expander tisular cu un volum maximal de 500 ml. Etapa a treia a avut loc după umplerea balonului expandat. Sub surplusul tegumentar în schimbul expanderului am plasat ăo mparomteazăr . Cunoscând că un component al tratamentului a fost iradierea actinică, temerea pentru înlaturarea cicatricei și plastia defectului cu țesuturi locale era argumentată. Astfel motivați am decis să folosim lamboul insular latissimus dorsi din regiunea sănătoasă. Dimensiunile lui maxime au permis expandarea, care a rezultat cu refacerea sânului prin punerea unui implant mamar. Concluzii: Utilizarea metodelor de chirurgie plastic ă-reconstructivă și estetică într-o consecutivitate corect ă permit refacerea sânului după amputații oncologice, chiar dacă regiunea marcată este tratată actinic.

Clinical case: We present a clinical case of 33 years old female, which was subjected to total breast amputation. After surgery she followed 3 cycles of radiation therapy. At 6 months after primary surgery she underwent a comprehensive examination after which has received medical agreement for plastic restoring of the breast. At the moment of the examination she has been complaining on pain in the region of the scar. In the first stage of the treatment it was decided to remove the aggressive adhered on hemithorax scars and to do the plasty of the defect with a free latissimus dorsi flap. The second stage was constituted of implanting a tissue expander. The third stage: under the tissue’s excess instead of expander we have placed a mammary prosthesis. Knowing that one of the treatment factors was actinic radiation, the fear for the removal of the scar and the plasty of the defect with local tissues was substantiated. Thus, we decided to use latissimus dorsi flap from the healthy region. Its maximal dimensions have allowed expanding resulting with restoration of the breast by placing a mammary implant. Conclusion: Using the methods of plastic-reconstructive and aesthetic surgery in a correct order allows the rebuilding of the breast after oncological amputations, even if the region was exposed to actinic treatment.