Introducere: Lamboul peronier osos este cunoscut bine în varianta unui transfer liber. Însă puţine publicaţii reflectă posibilităţile de utilizare ale acestuia în baza unui pedicul vascular neîntrerupt. Scopul lucrării: Evidenţierea tuturor variantelor posibile de migrare a lamboului peronier şi a limitelor posibile şi imposibile de utilizare, a indicaţiilor, contraindicaţiilor întru obţinerea rezultatelor scontate. Material şi metode: Lambourile insulare fibulare au fost folosite în studiu la 25 pacienţi pentru tratamentul defectelor osoase, în 3 cazuri lambourile transplantate erau osteofasciocutanate, în 1 caz – cutaneofascial. Lamboul fibular s-a aplicat pentru acoperirea a 7 regiuni ale membrului pelvin: regiunea femurului distal – 2 (6,9%) cazuri, articulaţia genunchiului – 1 (3,4%), treimea superioară a gambei – 1 (3,4%), treimea medie a gambei – 3 (10,3%), treimea distală a gambei – 8 (27,6%), articulaţia talocrurală – 9 (31,0%) şi piciorul – 5 (16,9%). În scopul sistematizării materialului noi am introdus pentru fragmentul osos termenii: migrare prin “răsturnare” şi prin “aliniere” la scheletul membrului tratat. Rezultate: În 2 cazuri s-a produs necroza componentei cutanate a lambourilor cutaneo-muosscoualos-e, determinată de absenţa precizării preoperatorii a locului de ieşire a perforantei cutanee de la pediculul fibular şi absenţa vascularizării acestei porţiuni sau deteriorarea relaţiilor vasculare dintre pedicul şi porţiunea cutanată în timpul migrării spre defect. Autogrefarea cutanată a porţiunii musculare a lambourilor a rezolvat aceste cazuri. În 2 cazuri locul tratat a fost infectat tranzitor. În perioada postoperatorie tardivă am constatat o “fractură de oboseală” a transplantului fibular. Concluzii: Lamboul insular peronier acoperă defecte cu localizare de la picior până la treimea medie a femurului folosind 2 variante: migrare prin “răsturnare” şi prin “aliniere”. Pentru evitarea complicaţiilor postoperatorii este indicată examinarea traseelor vasculare centrale ale gambei, inclusiv vasele perforante peroniale.

Introduction: Peroneal osseous flap is well known as a free transfer. But few publications reflect possibilities of its use based on vascular uninterrupted pedicle. Aim of study: Highlighting all possible variants of peroneal flap’s migration, revealing possible and impossible limits of its use, indications, contraindications in order to obtain expected results. Material and methods: Peroneal island flaps were used in study on 25 patients for bone defects treatment. In 3 cases transplanted flaps were osteo-fascio-cutaneous, in1 – fascio-cutaneous. Fibular flap was applied to cover 7 lower limb’s region: distal femural area – 2 (6.9%) cases, knee joint – 1 (3.4%), leg’s upper third – 1 (3.4%), leg’s medium third – 3 (10.3%), leg’s distal third – 8 (27.6%), talocrural joint – 9 (31.0%) and foot – 5 (16.9%) cases. In order to systematize material we introduced for bone fragment terms „flip” and „align” at skeleton of treated member. Results: In 2 cases necrosis of cutaneous component of myoosteocutaneous flaps occurred, due to absence of a preoperative specification of output’s place of cutaneous perforating vessel from fibular pedicle, and due to absence of vascularization of this area or due to damage of vascular relations between pedicle and cutaneous portion during migration to defect. Cutaneous autografting of flap’s muscular portion has solved these cases. In late postoperative period we determined one „fatigue fract ure” of fibular transplant. Conclusions: The peroneal island flap covers defects localized from foot to thigh’s medium third, using 2 options: migration through „flip” and „alignment”. In order to avoid postoperative complications examination of leg’s central vascular paths is indicated, including perforating peroneal vessels.