Studiul tratează o problemă actuală a lingvisticii moderne – problema gramaticalizării și mecanismele transformărilor semantice, în timpul cărora semnificații-le gramaticale se dezvoltă din cele lexicale. Se stabilește importanța semanticii inițiale a structurii, care este supusă procesului de gramaticalizare, și anume atât sensul lexical al verbului auxiliar, cât și forma gramaticală a acestuia, precum și forma verbului se-mantic. Noutatea cercetării constă în faptul că ea oferă caracteristici ale modalităților potențiale de gramaticalizare a verbelor de poziție în baza discursurilor artistice. Studiul relevă tipurile de indicatori gramaticali care decurg din construcții cu verbe de plasare în spațiu; se constată influența asupra acestui proces a semnificațiilor principalelor categorii ale verbului (tip, timp, modalitate, voce și orientare spațială). Se concluzionează că verbele de poziție au un mare potențial, care permite utilizarea expresiilor lingvisti-ce ale unor situații spațiale specifice pentru concepte gramaticale mai complexe.