Rezultatele prezentate se referă la orice proces de guvernare,care presupune instituirea unor organe investite cu autoritate, care să desfăşoare neîntrerupt şi potrivit regulilor specifice unui anumit gen de activitate, precum şi formele organizatorice pe care le poate îmbrăca instituţia de şef al statului. Scopul cercetării constă în formularea unei opinii referitor la rolul Președintelui Republicii Moldova în sistemul administrării publice şi în cel al administraţiei juridice, precum şi locul de vîrf ce îl ocupă în ierarhia instituţiilor statale antrenate în exercitarea suveranităţii. Scopul de bază fiind analizarea celor trei moduri sau căi prin care poate fi desemnat şeful statului: 1) desemnarea şefului statului de către un colegiu electoral; 2) alegerea de către parlament; 3) alegerea şefului statului prin vot universal Cercetările au fost realizate la catedra de Cadastru şi Drept. Pentru realizarea scopului propus au fost folosite următoarele metode de cercetare: Metoda logica, Metoda de analiza şi sinteza, Metoda comparativă. În baza rezultatelor obținute s-a constatat ca pentru desemnarea sau alegerea şefului statului, atribuţiile şi prerogativele acestei instituţii ţin de o serie de factori: natura sistemului politic, sistemul constituţional, forma de guvernămînt, precum şi anumite tradiţii istorice şi naţionale. Rezultatele cercetărilor au permis formularea următoarelor concluzii şi recomandări: Şeful statului în calitatea sa de garant al suveranității, independenței și integrității teritoriale a statului nu necesită contrasemnare de conducătorii altor instituții politice altfel. Ca concluzie putem afirma ca acea situație complicată în Republica Moldova pe parcursul anilor de independență așa și nu a reușit să constituie un sistem eficient de administrație publică, care mai tîrziu a dus la:  fracturi în funcţionarea sistemului administrativ;  legislaţia imperfectă, neclară, contradictorie;  pregătirea profesională insuficientă a demnitarilor și funcționarilor din sistemul administrației.