Atunci când ne referim la efectele educației financiare asupra unei persoane, unei singure unități în particular, constatăm accentuarea economiilor acesteia, eficientizarea consumului de bunuri, dobândirea unei anumite capacități, putere de convingere şi de negociere etc. Dacă acceptăm viziunea privind faptul că educația financiară contribuie la bunăstarea fiecărui individ în parte, atunci nu putem să negăm beneficiile pe care le-ar aduce aceasta sistemului financiar în ansamblu. Existența unui sistem financiar stabil este una dintre repercusiunile multiplelor încercări de reconfigurare a modelelor de business bancar. Pe lângă aceasta, respectivul echilibru mai poate fi desăvârșit prin fortificarea relațiilor dintre agenții bancari și clienții cu un nivel sporit de educație financiară. Importanța acestei teme constă într-o perspectivă dublă. În primul rând, ne putem referi la analiza conceptului de ,,educație financiară”, iar în al doilea rând – la cel de business bancar. Educația financiară este o noțiune plurivalentă, adică aceasta nu se referă numai la nivel individual, dar și la nivel de sistem bancar, macroeconomic și internațional. Deși suntem într-o eră în care accesul la informație nu mai prezintă un impediment, analfabetismul financiar persistă în masă. Conform unui studiu efectuat de Banca Mondială, compania Gallup și Universitatea George Washington în 2015, numai o treime din populația de pe glob posedă cunoștințe fundamentale financiare [1]. Implementarea programelor de educație financiară ar putea avea consecințe favorabile. Studiul desfășurat de The Telegraph reflectă faptul că analfabetismul financiar costă Marea Britanie circa 4,2 mld. euro anual. O mai bună pregătire financiară ar reduce cu 1,8 mld. euro prețul pentru subvenționarea pensiilor persoanelor care nu au economisit destul, volumul ajutorului pentru șomaj s-ar diminua cu 600 mil. de lire, iar riscul de a rămâne fără loc de muncă s-ar reduce cu 10% [2]. În acest context, băncile din întreaga lume (Deutsche Bank, Banca Centrală a Olandei, Banca Transilvania, Moldindcon-bank etc.) au considerat favorabilă punerea în practică a proiectelor de educație financiară. Pe de cealaltă parte, dacă analizăm conceptul de business bancar, observăm că implementarea noilor modele a avut rezultate pozitive. Criza din 2007 a deteriorat semnificativ reputația sectorului bancar la nivel mondial. Sondaje, precum cele efectuate de Edelman Trust Barometer, conclud că industria serviciilor bancare este sectorul cu cel mai mic procent de încredere din partea populației. Totuși încercările de a reconfigura modelele de business bancar au înregistrat rezultate evidente. Între anii 2011-2014, circa 700 mil. de adulți au devenit posesori de conturi bancare, susține Global Findex [3]. Noile modele de business bancar sunt cele care îmbină tacticile tradiționale cu cele noi, echivalând revoluția digitală cu un cadru oportun de dezvoltare a serviciilor bancare. Reformarea businessului bancar este esențială în condițiile actuale de instabilitate. În luna octombrie 2016, la întâlnirea anuală a Fondului Monetar Internațional și reprezentanții Băncii Mondiale desfășurată la Lima, au fost prezentate avertismente privind o nouă criză globală. Astfel, se consideră că o prudență sporită din partea băncilor este imperativă în aceste momente. Acordurile internaționale de reconfigurare a modelelor de business: G20, Basel, CRD IV, Cadrul de Supraveghere al Băncii Centrale Europene, IFRS 9, au indicat numeroase obiective cumulate sub deviza ,,Stabilitate macrofinanciară, deasupra celei microfinanciare”. Aceste acorduri au adus numeroase inovații în lumea bancară, cum ar fi: in-bail capital, tehnologizarea, reglementarea singulară. Totuși, odată cu toate aceste inovații, s-au manifestat și multiple riscuri, cum ar fi: inadaptarea și securitatea. Produsele și serviciile bancare au avut de suferit de pe urma noilor reglementări și a revoluției digitale. Statisticile arată că accesarea serviciilor bancare prin intermediul internetului a luat amploare în ultimii ani, depășind toate celelalte canale de acces, mai puțin bancomatele [4]. Ca răspuns la acest fenomen, numeroase bănci au decis să-și reducă numărul de unități fizice. Un exemplu ar fi Nordea, cea mai mare bancă scandinavă, care a exclus circa 45% din filiale. Internetul nu prezintă beneficii doar pentru clienți, fiind un mod rapid și simplu de accesare a serviciilor bancare, ci și pentru bănci. Costul lunar pentru întreținerea serviciilor de e-banking este sub 350 $, pe când serviciile tradiționale necesită o investiție de cel puțin 4.700 $ [5]. Un singur dezavantaj al utilizării internetului pe scară largă ar fi lipsa securității. Acest lucru poate fi confirmat de atacurile cibernetice asupra Tesco Bank (2016) și Lloyds Bank (2017). Generalizând cele menționate, putem concluziona că sistemul bancar a suferit, și continuă să sufere mari schimbări, demonstrându-ne faptul că se caută încontinuu formula pentru crearea unui model de business bancar cât mai aproape de perfecțiune. În ceea ce privește educația financiară, fie de pe poziția de profesor, de cercetător ştiințific, de bancher, de observator avizat al realităților din jurul nostru, şi de ce nu, de pe poziția de client bancar sau simplu cetățean, nu trebuie să rămânem indiferenţi la fenomenele şi procesele care pot să ne afecteze.