Sfârșitul anului 2019 a constituit periodade început a celor mai ample și complexe provocări pentru domeniile esențiale ale umanității: sănătatea și educația. Pandemia de COVID-19 care a cuprins umanitatea a demonstrat cât de vulnerabilă este societatea, creionând în cele mai mici detalii tabloul sumbru al neputinței în fața unui pericol invizibil. Studiul de față încearcă să abordeze ansamblul de probleme cu care educația românească s-a confruntat de-a lungul perioadei pandemice, aducând în discuție nu doar hibele sistemului de învățământ, ci și multitudinea problemelor sociale și adâncirea inechităților. Abandonul școlar este o problemă gravă în România, iar studiile recente arată o și mai mare accentuare a fenomenului ca urmare a crizei sanitare și economice prin care trecem, țara noastră înregistrând astfel o creștere cu aproximativ o treime comparativ cu ultimii 9 ani. Pentru a putea stopa acest fenomen este nevoie de implicarea absolută a tuturor actorilor sociali - de la decidenții politici și până la directorii de școli și cadrele didactice, de la societate civilă și până la elevii în formare– o implicare care să asigure construirea școlilor reziliente, sigure și capabile să facă față provocărilor prezente și viitoare.

The end of 2019 was the beginning of the most extensive and complex challenges for the essential areas of humanity: health and education. The COVID-19 pandemic that has engulfed humanity has shown how vulnerable society is, drawing in the smallest detail the gloomy picture of helplessness in the face of an invisible danger. The present study tries to address the set of problems that Romanian education has faced during the pandemic period, bringing into discussion not only the flaws of the education system, but also the multitude of social problems and the deepening of inequities. School dropout is a serious problem in Romania, and recent studies show an even greater accentuation of the phenomenon as a result of the health and economic crisis we are going through, our country registering an increase of about one third compared to the last 9 years. In order to stop this phenomenon, the absolute involvement of all social actors is needed - from policy makers to school principals and teachers, from civil society and to students in training - an involvement that ensures the construction of resilient schools, confident and able to meet present and future challenges.