Începând cu perioada care marchează sfârșitul secolului XX și în-ceputul secolului XXI, terorismul capătă un caracter preponderent internațional, clandestin, ceea ce îl transformă într-un fenomen mai dinamic și mai periculos. În momentul actual, terorismul cunoaște cea mai mare expansiune a sa în termeni de proliferare, iar fenomenul devine cu atât mai amenințător din simplul motiv că energia acestuia este alimentată în mod constant și stabil de elemente fundamentaliste ale uneia din cele mai răspândite religii ale lumii – islamul. Pentru a putea înțelege principalele direcții de activitate ale terorismului islamic în prezent, ne vom axa preponderent pe cercetarea a câtorva puncte de referință: 1. Evoluția terorismului islamic în Europa din perioada anilor 1990 până în prezent. 2. Studierea fenomenului „Statul Islamic” și impactul acestuia asupra securității europene. 3. Identificarea pericolului terorist în Republica Moldova. Ipoteze și probabilități. 1. Până la ascensiunea rapidă a prezenței Statului Islamic pe continentul european la finele anului 2014, principala sursă de amenințare care dispunea de capacitatea umană și financiară necesară organizării și direcționării unor atacuri teroriste era al-Qaeda. După ce în anul 1996, Osama Bin Laden a declarat război Occidentului, al-Qaeda și-a răspândit rapid activitățile sale în Europa, inițial vizând radicalizarea și recrutarea potențialilor afiliați, care ulterior urmau să creeze celule teroriste pe teritoriul Europei. Activitatea acestor celule era facilitată, din punct de vedere logistic, de „Centrul pentru Cultură Islamică de la Milano” [2]. Drept centre de recrutare servesc diverse moschei din Europa, în care sunt infiltrați afiliați ai al-Qaedei. În aceeași ordne de idei, organizații ca Statul Islamic fac uz de metode similare. Per general, scopul este alegerea unor persoane susceptibile radicalizării, în urma cărui proces acestea sunt organizate în celule teroriste. Participarea acestor celule a fost esențială organizării celor mai semnificative atentate în Europa, cum ar fi cele de la Madrid – 2004, Londra – 2005, și Paris – 2015 [2]. În fond, majoritatea atacurilor planificate su comise de al-Qaeda au fost organizate în protorție de 100% în grup, fiind direcționate la nivel central, cu o rată de succes de 17%, restul 83% fiind dejucate [1]. 2. În anul 2004, pe baza fostei al-Qaeda în Irak, se formează Statul Islamic din Irak și Levant (n.r. ISIL, fiind redenumit în ISIS, apoi în SI), în prezent conoscut drept cea mai periculoasă organizație teroristă. Cercetările demonstrează că în perioada 2010-2015 au fost înregistrate 69 [1] de atentate terosite, 30 dintre care se atribuie Statului Islamic. În virtutea modalităților de organizare a atentatelor teroriste de Statul Islamic, putem enunța următoarele tipuri de atacuri: planificate și direcționate de liderii organizației; planificate de celule, apoi aprobate, după necesitate, la nivel central; organizate în mod sporadic de simpatizanți. Datele demonstrează că în ultimii ani, atentatele nedirecționate, comise de simpatizanți, sunt în continuă creștere. Astfel, dacă în perioada anilor 1994-2000, atacurile erau organizate exclusiv în grupuri direcționate, atunci între 2001-2007 și 2008-2013, ponderea atentatelor comise de simpatizanți preia o cotă de 15% și, respectiv, 40% [3]. Motivele care stau în spatele creșterii acestei cifre sunt cât se poate de obiective: atacurile planificate de simpatizanți au o rată de succes de 70%, aceștia fiind mai greu detectați de autorități; nu necesită finanțare; cauzează divizare socială în societățile afectate. Cu toate acestea, Statul Islamic își permite să organizeze, periodic, atacuri de amploare. Dispunând de largi resurse financiare. Potrivit unor date din anul 2015, veniturile Statului Islamic din vânzările de petrol constituiau $2 mil./zi, iar veniturile din recompense pentru ostatici – $20 mil./an [5]. O responsabilitate aparte în organizarea atacurilor în cauză o au așa-numiții „luptători străini” (n.r. din engleză: „foreign fighters” – persoane care aleg să-și părăsească țara pentru a lupta de partea organizațiilor teroriste). Din numărul total de 30 000, 5 000 [3] dintre aceștia provin din Europa Occidentală. Potrivit datelor, din cele 69 de atentate comise, 16 dintre acestea au fost organizate cu participarea cel puțin a unui „luptător străin”. Cu siguranță, organizarea atentatelor teroriste cu ajutorul acestor simpatizanți este implicit imposibilă fără promovarea unei campanii de radicalizare a segmentelor vilnerabile ale populației. În acest scop, Statul Islamic folosește diverse surse propagandistice, difuzate preponderent în limbile engleză și franceză, printre care se numără: videoclipuri propagandistice publicate pe internet; materiale tipărite; declarații ale liderilor organizației și ale militanților; reviste de propagandă online, cea mai cunoscută fiind revista „Dabiq”, cu 15 ediții publicate, urmată de „Rumiyah” [4] (n.r. din limba arabă – „Roma”), cu 5 ediții publicate. În urma unei analize de conținut a tuturor numerelor accesibile, am identificat că există 4-5 mențiuni/publicație pentru „Europa”, și 0-1 pentru „America”, fapt care demonstrează intențiile organizației. 3. Luând în considerare importanța relativ scăzută a Republicii Moldova pentru organizațiile teroriste, dar și trendul general de organizare a atentatelor nedirecționate, cu participarea simpatizanților, putem enunța că în viitorul apropiat nu există motive de a considera un atac iminent de scară largă asupra statului nostru. Cu toate acestea, având în calcul potențialul pericol de radicalizare a populației neintegrate, am putea prevedea un scenariu în care unele persoane s-ar putea simpatiza cu ideile radicale ale organizațiilor teroriste ca Statul Islamic, motiv pentru care autoritățile competente trebuie să fie vigilente în fața unor asemenea procese.