Industria energetică este unul din pilonii dezvoltării economiei mondiale, asigurînd cu energie toate sectoarele economice, inclusiv sfera socială. În 2015 valoarea totală a consumului de energie la nivel mondial a constituit 500 Exajouli (51020 J), cu o pondere de cca 80% a combustibililor fosili (Agenția EIA). Practic Republica Moldova utilizează foarte modest combustibili autohtoni, aportul cărora constituie doar 6÷7% din necesarul, iar restul din consumul total de resurse energetice provin din import. În structura importului resurselor energetice cota gazelor naturale constituie 50-52%, a combustibililor lichizi - 25-30%, a energiei electrice - 22% în anul 2005 şi 11% în anul 2014 şi a combustibililor solizi (cărbune) – 3...5% respectiv (datele BNS). În Republica Moldova diminuarea impactului negativ al importului de resurse energetice asupra economiei naţionale, majorarea securităţii energetice a ţării şi eficientizarea utilizării energiei în toate sectoarele economiei naționale pot fi atinse prin reducerea volumului de import al surselor energetice şi utilizarea mai amplă a resurselor alternative de energie de origine autohtonă. Analiza dezvoltării sectorului energetic al economiei mondiale şi naţionale demonstrează următoarele tendinţe: - Consumul absolut de energie va creşte în continuare din cauza majorării numărului populaţiei şi intensificării activităţii economice; - Dezvoltarea economiei mondiale şi naţionale necesită tehnologii performante, care asigură obţinerea produselor competitive cu intensitatea energetică redusă; - Din cantitatea totală de energie utilizată în întreaga lume şi în RM, cca 34% revin mijloacelor de transport, care sunt alimentate cu combustibili de calitate şi costuri înalte. Drept rezultat, cantitatea specifică a energiei importate în RM în formă de combustibili lichizi (preponderent – motorină, benzină) în ultimii 10 ani constituie 25-30%, iar în costul surselor energetice importate cota combustibililor lichizi se ridică pînă la 55% sau 10% din PIB-ul ţării; Din cauza epuizării zăcămintelor, majorării preţurilor şi a poluării mediului ambiant surse energetice fosile (ţiţei, gaz, cărbune) sunt înlocuite cu cele regenerabile (energia solară, eoliană, a biomasei etc). Una dintre cele mai de perspectivă surse regenerabile de energie SRE este biomasa, utilizată de către omenire de-a lungul secolelor, asigurând pe vremuri (sec.16-17), 75%-80% din consumul total de energie. Calculele teoretice ale specialiştilor în bioenergetică (EIA) demonstrează că potenţialul energetic mondial al biomasei constituie cca 1400EJ sau aproximativ de 5 ori mai mult, decît consumul anual al combustibililor fosili (300EJ). La momentul actual biomasa ocupă locul patru din toate sursele de energie şi asigură anual 1250 mln t. de combustibil convenţional, ceea ce constituie doar ~15% din tot consumul de energie primară în lume. Conform mai multor estimări (UTM, UASM, ITA Mecagro), în RM biomasa în baza potenţialului energetic, eficienţei economice, poate deveni una dintre principalele surse de energie. Luînd în consideraţie importanţa problemei, Legea energiei regenerabile (nr.160 din 2007) stipulează „asigurarea, pînă în anul 2010, a producerii unui cuantum de 6% de energie din surse regenerabile din volumul energiei provenite din surse tradiţionale şi a unui cuantum de 14% - pînă în anul 2020”. Obiectivele stipulate pentru economia naţională din RM coincid cu tendinţa dezvoltării economiei mondiale. Încă un avantaj important al SRE este îmbunătățirea situației ecologice. Conform estimărilor specia-liștilor AEBIOM reducerea eliminărilor de СО2 în UE a constituit în 2014 -402mii t de CO2, din care bio-combustibililor revin 255mii t de CO2 . În UE prețul energiei termice obținute din cărbune și gaz natural este egal cu 7,8 și, respectiv, 9,1 €/GJ, pe când cel al energiei din biocombustibili variază în limita 4,3-6,4 €/GJ . Sursele principale ale biocombustibililor: Silvicultura (pomii, resturi de la prelucrarea cherestelei); Agricultura (plante energetice, resturi vegetale, deşeuri de la zootehnie); Industria alimentară (deşeuri de la procesare); Gospodăria comunală.