În sec. ⅪⅤ-ⅩⅤ, în toate sursele de literatură, erau menţionate unele şi aceleaşi plante floricole. Primul îndrumar de plante de grădină a apărut în Anglia în sec. ⅪⅤ, unde sunt descriese 29 specii de plante floricole. Lucrările de introducere a plantelor decorative în Europa au început, nu mai devreme de sec. ⅩⅥ, cu mult mai tîrziu decît în ţările Orientului. Aceasta ne-o dovedesc documentele vechi din 1056, care include informaţii despre dezvoltarea culturilor în Germania. În aceste documente erau înscrise mai bine de 1106 specii, dintre care o mare parte fiind din flora autohtonă. În acest sortiment figurau Calendula officinalis L. şi Antirrhinum majus L., aduse din bazinul Mări Mediterane şi Amaranthus caudatus L. din Asia de Sud-Est. Acest fapt arată despre începutul introducerii plantelor decorative în Europa. Cultivarea plantelor decorative în Republica Moldova este cunoscută din cele mai vechi timpuri şi originea lor este foarte diferită. În lucrările scriitorului antic Dioscoride (după M. Preda, 1976) se menţionează că în Dacia există cultura speciile floricole de Ocimum basilicum L., Salvia horminum L., Centaurea cyanus L.etc.,care ne demonstrează că ele au existat de pe vremea Imperiului Roman. Ear sarcinile mai importante care stătea în faţa noastră constă din marea diversitate de specii şi soiuri de selectat şi de introdus cele mai preţioase şi necesare pentru crearea şi amenajarea spaţiilor verzi din localităţile urbane şi rurale din Republicii Moldova. Studierea particularităţilor biologice şi agrotehnice de cultivare, evaluarea şi elaborarea principiilor de selectare a celor mai efective specii şi soiuri ne-a dat posibilitatea să determinăm cele mai rezistente şi decorative specii şi soiuri de plante care cresc şi se dezvoltă în condiţiile pedoclimatice locale introduse din diferite regiuni geografice ale globului (Sava,1981, 1982, 1986, 1991; Cebotari, Sava, 1986; Sava, 2004, 2007). Pregătirea pentru implementare a plantelor decorative anuale se poate înfăptui în două etape. în primul rând, se studiază particularităţile bioecologice, calităţile decorative, productivitatea de seminţe şi alte particularităţi care influenţează asupra gradului de adaptare în condiţiile locale. Această primă etapă ocupă 5-6 ani. Mai departe, în etapa a doua, are loc selectarea şi experimentarea speciilor şi soiurilor de plante decorative anuale pentru implementare. Controlul experimental al plantelor introduse s-a efectuat pe teritoriul Grădinii Botanice Naționale (I). Această perioadă s-a efectuat prin seminţe, s-au stabilit indicii biologici mai importanţi şi calitatea decorativă a plantelor introduse. Materialul obţinut se transmitea pentru înmulţire în organizaţiile corespunzătoare din republică. Ca rezultat al cercetării calitățile semințelor a 23 specii, putem remarca că Impatiens balsamina a înregistrat cele mai bune rezultate- 100%. Valori înalte, de peste 90% au înregistrat- Coriopsis tinctoria Nutt. Cosmos sulphuriens Cav. Coix lacryma-jobi L Ibiris amara L. Datura meteloides L. Ricinus communis L. Cel mai mic indice, adică nul a fost înregistrat la Tagetes patula L. Materialul inițial de bază, în majoritatea cazurilor, pentru formarea colecțiilor au servit semințile, deoarece plantele crescute din semințe mai bine se dezvoltă, au un sistem radicular mai bine dezvoltat și sunt mai rezistente la condițiele pedoclimatice locale.