Scopul studiului: Optimizarea tratamentului chirurgical al fistulelor colecisto-coledociene. Materiale şi metode: Pe parcursul ultimilor 20 de ani în Clinica 2 Chirurgie au fost trataţi 64 (0.24%) pacienţi cu Sindromul Mirizzi dintr-un lot total de 26530 cazuri de colecistită calculoasă. Algoritmul diagnostic includea: -testarea biochimică, examenul sonografic; -contrastarea directă a arborelui biliar executând CPGRE. În cazurile de dificultăţi de diagnostic s-a efectuat colangiografia prin rezonanţă magnito-nucleară (CRMN). Sonografic am apreciat prezenţa stazei biliare, a unui colecist deformat cu lipsa unui coraport obişnuit cu CBP, prezenţa colecistului „călăreţ” pe CBP. Diagnosticul topic a fost stabilit prin CPGRE în 46 (71.8%) cazuri. Tratamentul chirurgical a inclus obligatoriu: înlăturarea fistulei colecistocoledociene şi coledocolitotomie. Aşa în 27 (42.1%) cazuri, unde defectul parietal coledocian a fost sub 1/3 din diametrul lui, am finisat intervenţia cu un drenaj tip Kehr al CBP. Pentru 8 (12.5%) observaţii, la care defectul coledocian a fost de 2/3 din diametru, am rezolvat situaţia prin plastia CBP cu lambou vascularizat din vezica biliară şi un eventul drenaj al CBP după Vişnevschii. La 19 (29,6%) pacienţi vezica biliară şi CBP formau o cavitate comună cu calculi biliari în lumen. La toţi aceşti pacienţi am efectuat colecistectomie cu coledocolitotomie şi coledocojejunoanastomoză pe ansa jejunală izolată a la Roux. Rezultate: În perioada postoperatorie imediată am sesizat în 8 (12,5%) cazuri supuraţii de plagă, şi un caz de bilioragie postoperatorie, soluţionate conservativ. Cazurile letale portoperatorii nu au fost. Concluzii: Sindromul Mirizzi este una din cele mai nefavorabile evoluţii a colecistitei calculoase, ce necesită un program de diagnostic complex şi o atitudine chirurgicală strict individuală.

The purpose of the study: To optimize surgical treatment of Mirizzi syndrome. Material and methods: In the last 20 years in the surgical department No. 2 there were 64 (0.24%) patients with Mirizzi Syndrome from a total 26530 cases of cholelithiasis. Diagnose tactic was divided in two consecutive phases: -biochemical tests and sonography; -endoscopic retrograde cholangiopancreatography. We appreciated sonographic bile stasis, presence of a deformed gallbladder, lack of co-report CBP accustomed to the presence of gallbladder “rider “on CBP. The topical diagnosis was established by CPGRE in 46 (71.8 %) cases, in 10 (15.6 %) cases we used additionally to CNMR, which settled 100% once the diagnostic situation, in 8 (12.5%) cases the diagnosis has been established intraoperatively. Surgical treatment included mandatory: colecistocoledocian fistula removal and coledocolitotomie. In 27 (42.1%) cases where the defect was parietal duct under 1/3 of his, we finished intervention with a Kehr drainage type of CBP. For 8 (12.5%) cases, where the defect was 2/3, we have solved the situation by CBP flap plasty vascularized and eventual gallbladder drainage by Vishnevski CBP where the case. In 19 (29.6%) patients, gallbladder and CBP were a gallstone in the common cavity lumen. In all patients we performed cholecystectomy with coledocolitotomy and coledocojejunoanastomosis on isolated Roux jejunal loop. Results: In the immediate postoperative period we noticed in 8 (12.5%) cases suppuration wound, and one case of postoperative biliorrhagy resolved conservatively. Conclusions: Mirizzi Syndrome is one of the worst developments of the lithiasis cholecystitis, which requires a complex diagnostic program and strictly individual surgical tactics.