Lucrarea prezintă experienţa clinicii pe o perioadă de 20 ani (1995-2015), asupra unui lot de 112 pacienţi. Vârsta pacienţilor: 19-72 ani, cu prevalarea sexului feminin (68,75%). Diagnosticul s-a bazat pe datele investigaţiilor de laborator şi imagistice. Abcesele solitare, în majoritatea cazurilor (82,14%) au afectat lobul drept al ficatului. Cauzele de apariţie a abceselor hepatice: colangiogene (26), postraumatice (18), parazitare (34), metastatice portale (7), metastatice arteriale (4), neidentificate (23). Cele mai frecvente manifestări clinice au fost febra, durerea abdominală şi hepatomegalia. Germenii microbieni decelaţi ca responsabili de producerea abceselor: E.coli, St. Aureus, Bac Piocianic, Proteus. Tratamentul chirurgical practicat a constat în asanarea focarului septic realizat preponderant în ultimii ani prin puncţia ecoghidată transcutanată şi laparotomii. Tratamentul general şi local practicat prin shimbarea de drenaje (fistulografie) a determinat dinamica schimbărilor focarului septic şi a contribuit la obţinerea rezultatelor satisfăcătoare în cazuri clinice concrete. Mortalitatea postoperatorie - 6 pacienti (5,3%). Concluzii: Tabloul clinic a abceselor hepatice este polimorf şi necesită metode contemporane de diagnostic: tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară ne permit de a concretiza diagnosticul topic şi diferenţial; drenarea transcutanată ecoghidată computerizată sunt metode contemporane de perspectivă; antibioticoterapia selectivă prin recanalizarea venei ombilicale şi truchiului celiac prin puncţia aortică în cazuri concrete sunt o componentă importantă.

The study presents the clinic’s experience of a period of 20 years (1995-2015) on a group of 112 patients. Patients’ age varied from 19 to 72 years old with the prevalence of female subjects (68.75%). The diagnosis was based on laboratory indexes and imaging methods of investigation. Solitary abscesses in the majority of cases (82.14%) affected the right lobe of the liver. Causes of abscess developing were: cholangiogenic (26), posttraumatic (18), parasitic (34), portal metastasizes (7), arterial metastasizes (4), non-identified (23). The most common clinical manifestations were fever, abdominal pain and hepatomegaly. Microbial germs identifiable as responsible for the abscesses developing were: E.coli, St. Aureus, Bac. Piocianic, Proteus. Surgical treatment consisted in drainage of septic focus practiced predominantly by echo-guided percutaneous puncture especially in recent years and by laparotomy. Practiced general and local management via changing of drains (fistulography) determined the dynamic changes and contributed to obtaining satisfactory results in concrete clinical cases. Postoperative mortality rate was of 6 patients (5.3%). Conclusions: The clinical picture of hepatic abscesses is polymorphic and requires contemporary methods of diagnosis such as computed tomography and magnetic resonance which allowed us to concretize the topical and to perform the differential diagnosis. Echo-guided or computerized percutaneous drainage are contemporary methods of abscesses management. Selective antibiotic therapy through recanalyzed umbilical vein and via celiac trunk by aortic puncture in concrete cases is an important component.