Construcțiile anatomice, ca şi în portret şi nud, sunt indispensabile genului animalier sculptural. Obiectele de artă tridimensională sunt puse în evidenţă prin mişcarea corpurilor animalelor, care presupune cunoașterea scheletului, pe care, ca pe o carcasă, se situează muşchii. În realizarea genului animalier moldovenesc ronde-bosse sunt cunoscute două abordări: realistă şi stilizată. Aceste două modalități de realizare sunt specifice întregii plastici animaliere din URSS, cei mai iluștri reprezentanți ai ei fiind Ivan Efimov şi Vasili Vataghin. În creaţia lui Naum Epelbaum sunt atestate şi reprezentări realiste, şi cele stilizate, construcţiile anatomice întrezărindu-se în formele sculpturale. Astfel, în cazul unor modelări ancorate la realism, construcţiile anatomice sunt mai evidente, iar plastica animalieră stilizată recurge la generalizarea formelor, la reducerea vibraţiilor liniilor la curburi şi forme geometrizate. În compoziţiile lui Nicolae Gabzulin, lucrate realist, detaliului anatomic îi revine rolul primordial, subiectele fiind înscenate. Contururile sunt redate fidel, frumusețea formelor create de natură, care şi fără a fi stilizate, au un aspect artistic, elegant, sunt surprinse reușit de autor. Nicolae Gabzulin recurge la înscenarea subiectelor, care capătă răsunet şi prin redarea anatomică corectă. Sculptorul Vladislav Şevcenco, deşi nu a cunoscut profund anatomia corpurilor animalelor, în realizările sale naive, dar profesioniste, a intuit şi a surprins formele în mișcare. Aceşti trei maeștri au fost cunoscători sensibili ai lumii animalelor, în lucrările lor construcțiile anatomice au servit ca bază în realizarea unor opere veridice.