Unul din păcatele capitale ale sferei politico-mediatice este spectacularizarea po¬ liticii, susţinerea vedetismului politic. Or, politica-spectacol, în realitate, nu poate spori anvergura efortului politic şi eficienţa acţiunii politice, ci contribuie doar la proliferarea crizei democraţiei. În aceste circumstanţe, media ignoră sau tratează simplist-reducţionist ori superficial probleme importante ale actualităţii, ca: securitatea şi stabilitatea naţională şi socială, integritatea statală, lupta pentru democratizarea societăţii, realita¬ tea din zonele tensionate şi de conflict etc. Simplificarea problemelor, tratarea mediatică superficială a complexităţii reale a situaţiilor şi fenomenelor abordate are semnificaţia unei abstrageri din real, a unei ne implicări sau a unei implicări jucate, ce aduce deservicii procesului în sine, societăţii în ansamblu. Avem exemplul unor evenimente, de unde media aduce doar imaginea brutală a atentatelor, a conjuraţiilor, a militarilor ucişi în ambuscade, ca elemente de spectaculozi¬ tate, fără a se produce însă pătrunderea în rădăcina acestor evenimente şi procese destul de controversate: conflictele etnice sau religioase, corupţia endemică, traficul de droguri, nepotismul, sărăcia, interesele politice divergente, sistemul juridic nefuncţional. Interpretările şi dezbaterile desfăşurate în mass-media cu aceste ocazii nu reuşesc să depăşească condiţia superficialităţii, tratării lipsite de adîncime, propunînd analize abstracte, tributare afilierii (deschise ori ascunse) politice. În fond, tot mai des, în scrierile jurnalistice politica apare drept teatru. Comuni¬ carea politică modernă manifestă o predispoziţie evidentă pentru spectacularizarea politicii, exploatând, prin urmare, la maximum, resursele dramaturgice ale politicii, în vreme ce adevărurile fruste, din arealul noii configuraţii strategice a zonelor tensionate, inclusiv zona transnistreană, care se bucură de prea puţin interes din partea unei părţi a politicului, sunt, pur şi simplu, ignorate sau abordate de o manieră simplistă. Analiza mass-media denotă o sporire a volumului informaţiei politice, realizate în aşa-zisa noua formă de infotainment (derivare de la information şi entertainment), în care informaţia este prezentată cu o uşoară doză de ironie, relevînd, în primul rînd, aspectele de fapt divers ale evenimentului. Nu de puţine ori, media din Republica Moldova şi din România prezintă un spec¬ tacol gratuit, care produce în public ilaritate. Redactorii de la unele televiziuni private, în special, etalează ca acţiuni incriminabile ale politicului elemente care s-ar situa, chipurile, in zona informaţiilor clasificate, ce ţin de securitate, de siguranţa naţională, dar, de fapt, sunt lucruri comune, lipsite de importanţă. Necunoaşterea domeniului se răzbună, astfel, pe media, afectîndu-i prestanţa. Este nevoie de mult profesionalism şi dăruire în acest domeniu, iar când politica se intersectează cu zonele interesului naţional şi social, al securităţii, abordarea cu su¬ perficialitate a comunicării şi acţiunii politice poate fi sinonimă, pentru politicieni, cu sinuciderea politică, iar pentru jurnalişti, cu pierderea treptată a credibilităţii.