În ultimii ani au apărut tot mai frecvent în limbajul ştiinţific, în cel publicistic, precum şi în discursul politic sintagme derivate din termenul de securitate, precum ar fi cele de securitate politică, economică, informaţională, tehnologică, ecologică etc. Securitatea este, prin urmare, un termen care se proiectează tot mai mult peste nume roase domenii ale vieţii sociale. Din acest punct de vedere are o deosebită importanţă, teoretică şi practică, dimensiunea ecologică a securităţii. Pînă în prezent nu s-a cristalizat încă un punct de vedere unic asupra noţiunii de "securitate ecologică". Sunt expuse mai multe abordări ale noţiunii în cauză, întîlnite în literatura de specialitate, precum şi clasificarea ei în baza diferitelor criterii. Se demonstrea¬ ză că securitatea ecologică este ridicată astăzi la nivelul superior al priorităţilor politice. Este analizat mecanismul social menit să garanteze o calitate înaltă a mediului ambiant. Se arată că partea componentă principală a mecanismului securităţii ecologice o constitu¬ ie aspectul politic. Este cercetată multilateral politica ecologică a statului, subliniindu-se că în practică ea este politica securităţii, politica diminuării pericolului ecologic. În acest sens, politica ecologică este considerată o ramură nouă a ştiinţei politice. Globalizarea şi acutizarea problemelor ecologice au condiţionat o legătură reci¬ procă strînsă între securitatea ecologică naţională, regională şi globală. Securitatea glo¬ bală şi regională se bazează nu numai pe mecanismele politice şi juridice internaţionale de contracarare a pericolelor ecologice, dar şi pe cele naţionale. Pentru teoria şi practica politologică a Republicii Moldova are importanţă cer¬ cetarea aprofundată a aspectului politic al securităţii ecologice ca parte componentă a securităţii naţionale.