Prezentul articol doreşte să examineze unul din aspectele fundamentale din opera lui Luigi Pirandello: singurătatea. Temă foarte dragă autorului, singurătatea este una din constantele întregii sale opere, de la primele nuvele până la ultimele capodopere teatrale. Pirandello face sa cadă toate falsele certitudini, demolează fără milă orice punct de referinţă ireal şi deschide orizonturi de tulburătoare îngrijorări. În acest labirint întunecat, omul se întreaba despre sine insuúi, descoperă identitatea sa ca nesigură şi îşi dă seama că este singur. Descoperă, de asemenea, că trăirea autentică a individului este imposibil să se manifeste prin intermediul cuvintelor, care, în ceea ce le priveúte, se limitează numai la transmiterea unor semnificaţii generale, fiind, deci, goale. Pentru Pirandello, singurătatea este inerentă intimului uman, este o singurătate ontologică, ce îl însoĠHúte în permanenţă, chiar şi când este însoţit sau în mijlocul mulţimii. Concluzia la care ajunge Pirandello este Fă cea mai grea dintre singurătăţii este chiar aceea care este trăită în compania altora şi că, înlăuntul fiinţei, suntem întotdeauna singuri.

The present article intends to examine one of the key aspects in Luigi Pirandello's literary production: solitude. Loneliness is one of the author's favorite theme and it represents a constant throughout his work, from the first novels to the latest theatrical masterpieces. Pirandello destroys all false certainties and opens up horizons of disconcerting restlessness. In this obscure labyrinth, the man interrogates himself, he discovers his uncertain identity and he finds himself alone. He, also finds out that the individual's real experience can not occur through words, because they transmit only general and somehow empty meanings. For Pirandello, loneliness is inherent to our being, it is an ontological solitude, which always accompanies the human being, even when he is in company or in a crowd. According to Pirandello the cruelest form of loneliness is when you are in the company of others, but you still feel alone