Comunicarea verbalã este esenfialã pentru existenta umanã si reprezintã modalitatea cea mai importantã de manifestare a culturii ca sistem discursiv si de comunicare. Limba este oformã de actiune socialã ce cuprinde, în mod necesar, forme de actiune lingvistice si nelingvistice, care interfereazã si se interpreteazã reciproc. Formele lingvistice urmeazã anumite reguli stabilite social. Modul lor de utilizare este vizat în „gramatica" limbii, pot fi întelese clar în context si, în acelasi timp, prin observarea formelor de actiune nelingvistice. Privind lucrurile astfel este evident cã o limbã poate fi însusitã adecvat numai dacã cel care o învatã o cunoaste în contextul utilizãrii concrete.

Verbal communication is essential for human existence and constitutes the most important manifestation of culture as discourse and communication system. Language is a form of social action that includes, necessarily, linguistic and nonlinguistic forms of action which interfere and interpret each other. Linguistic forms are certain socially established rules. Their use is covered in the " grammar" of language. It can be understood clearly in context and at the same time, by observing non-linguistic forms of action. On such things is evident that a language can be acquired only suitable if one who teaches knows the context of concrete use.