Studiul se fondează pe un chestionar special elaborat de autor. Sondajul a fost realizat în localități cu reședință compactă a lipovenilor din Republica Moldova. Ritualurile maternității cu trei etape (prenatală, natală și postnatală) sunt asociate momentelor de tranziție. În acest sens, există o serie de interdicții, prescripții și rituri asociate cu „separarea” de circumstanțele anterioare (sarcină), „tranziția” în sine (nașterea) și „afirmarea” unui nou statut în societate. Obiectele tranziției sunt femeia în travaliu și pruncul. În cultura tradițională nașterea este percepută ca un analog al morții, asociată pericolului și impurității rituale. O femeie în travaliu are un sens dublu: creatură care conține potențialul de reproducere și, în același timp, implică o amenințare care se ascunde în sfera transcendentalului. În mod indirect, moașa este și ea implicată, fiind un ghid între lumi. A existat un ritual special de curățare numit „spălarea mâinilor”. În mod simbolic, aceasta însemna „spălare” de tot ceea ce era asociat cu actul nașterii și, așa cum se credea, făcea posibilă protejarea persoanelor care au participat la naștere de efectele forțelor nocive. În plus, exista o „iertare” pentru femeia aflată în travaliu, dar mai ales pentru moașă, a „impurității” asociate cu nașterea copilului. Lipovenii au văzut semnificația ceremoniei prin distrugerea legăturii sacre care în timpul nașterii se stabilește între femeia aflată în travaliu și moașă: această legătură ar trebui „estompată”. Lipovenii se deosebesc prin izolarea mamei și pruncului după naștere (și în prezent) până la o rugăciune specială. Ideea existentă a „impurității” pruncului nebotezat a determinat și un comportament specific față de el: înainte de botez el nu putea fi pus în leagăn, nu i se putea pune cruce la gât, nu i se îmbrăca cămașă, centură (acest lucru poate fi observat și astăzi). Riturile de trecere în cultura tradițională sunt văzute ca instrumente pentru menținerea ordinii sociale într-o comunitate.