Despre vizual în cercetarea socială se vorbește mai frecvent începând cu secolul al XXI-lea. Occidentul este acel câmp semantic unde ce observă evolutiv interesul manifestat de autori care se adresează la cultura vizuală contemporană. Conținutul studiilor realizate de Banks, M., 2001; Emmison, M., Smith, P., 2002; Collier, M., 2008; Rose, G., 2014, etc. disting prezența tot mai consistentă a expresiilor de genul „sociologie vizuală”, „cercetare vizuală” sau „comunicare vizuală”. Cercetătorii consideră că preocuparea de vizual este una din cele mai frapante dezvoltări din cadrul științelor sociale din ultimele decenii. Sociologia vizuală face parte din vocabularul sociologic încă din anii 1970. Apar tot mai multe ediții științifice, cărți care ne familiarizează cu noțiunea de „cercetare socială”. Lucrarea Visual Sociology, scrisă în 2012, de unul dintre părinții fondatori din domeniu - Douglas Harper, explorează modul în care lumea este văzută, fotografiată, desenată sau reprezintă vizual lumea în alt mod și este diferită de lumea care este reprezentată prin cuvinte sau numere. Studiile științifice în care sunt culese, analizate sau interpretate datele vizuale, în special fotografii, desene, apar tot mai frecvent în revistele dedicate cercetării sociale. Se editează reviste științifice preocupate exclusiv de abordarea vizuală a realității sociale: Visual Studies, Visual Communication, Journal of Visual Culture, etc. În literatura de specialitate din România, dar mai ales din Republica Moldova sunt puține studii care să trateze tema vizualului în cercetarea socialului. Remarcăm contribuția esențială a savantului român, de talie europeană, Florentina Scîrneci-Domnișoru care a realizat cercetări ample asupra conținutului social. Ne adresăm, în special, la lucrarea Datele vizuale în cercetarea socială (2016). În carte se face referință la tipurile de cercetări în care se pot folosi datele vizuale, despre particularitățile metodologice legate de culegerea, analiza sau interpretarea datelor vizuale. Se insistă pe varianta datelor vizuale produse de subiecți, așa ca fotografii, desene, filme care pot fi utilizate în studii de cultură vizuală. Despre tipuri de date, despre clasificări ale datelor adunate, prelucrate, analizate și interpretate în cercetarea socială nu prea se găsesc informații nici în cuprinsul multor volume de metodologie a cercetării sociale. Se practică adunarea de date numerice, verbale sau textuale, iar datele auditive, adesea sunt ignorate sau transformate în date textuale și/sau numerice. Datele vizuale se produc zilnic în lume, enumerăm printre ele filmele înregistrate de camerele de supraveghere, reclamele, conținuturile site-urilor web etc. sau datele direct observabile ale culturii vizuale (din arhitectură) și cu reprezentări non-fotografice (picturi, graffiti, grafice). Pe lângă fotografie, desen, film mai sunt și alte date vizuale care aparțin culturii materiale și spirituale (locuințe, unelte, produse artistice). Subiectul abordat de autor este destul de actual în cercetările sociale și a fost motivat de faptul că în cadrul Școlii Doctorale Studiul artelor și culturologie din Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, doctoranzii realizează proiecte de cercetare științifice și științifice de creație care necesită utilizarea imaginilor și produselor artistice în studiile sale.