O mare diversitate de forme şi motive decorative prezintă ornamentica și decorul arhitectural în creația meșterilor populari. Repertoriul simbolurilor, ideogramelor, motivelor ornamentale din arta populară sunt aidoma unor mesageri ideatici ai unor valori spirituale naţionale şi general-umane. Pentru a-şi găsi şi explica sensul existenţei, locuitorii de la sat întotdeauna şi-au creat repere de valori perene care au dăinuit milenii şi care au stat la cosmogeneza altor valori de aceeaşi natură. Problema abordată ţine anume de semantica limbajului plastic al motivelor universale, care s-au înrădăcinat adânc în cultura românească și în care sunt cifrate o serie întreagă de conotaţii simbolice. Este vorba de imagini ale cultului solar, pomului vieții, simbolul „apelor fertile cereşti”, anumite aspecte ale simbolismul rozetei, ca imagine a lumii şi universului, sau multiplele reprezentări ce fac parte din repertoriul iconografiei zoomorfe, avimorfe și antropomorfe. Până în prezent au ajuns numeroase forme și însemne decorative, care mărturisesc înţelegerea frumosului, însemnătatea lor ca „semne” cu anumite sensuri, simboluri ale unor credinţe, legende sau mituri străvechi, îmbogăţite cu multiple variante, însă pierzând înţelesul iniţial şi obţinând noi conotații și conţinuturi estetice. În arta populară moldovenească s-a cristalizat un repertoriu impunător ornamental cu o semnificație deosebită, exprimată atât prin importanţa ce le-o acordă meşterii populari, cât şi prin frecvenţa lor în diferite genuri de artă. Creatorii anonimi au îmbinat reuşit simţul logic al imaginii cu forma, cu compoziţia şi motivele ornamentale crestate şi sculptate. În acest context, poporul nostru a format un imens substrat de culturi și structuri mito-folclorice care constituie fondul de bază al limbajului plastic românesc. Ornamentul exprimă o latură a specificului cultural, a modului de a concepe şi produce valori estetice, devenind un tezaur şi etalon al creaţiei colective. Aici întâlnim mărturii ale unor concepţii străvechi, semantica cărora cere a fi cercetată și interpretată prin valorile culturale ale spiritualității românești. Astfel, ornamentica și decorul din arhitectura tradițională prezintă un document etno-cultural de importanţă majoră asemănătoare graiului, obiceiurilor și tradițiilor, servind ca mijloc de comunicare între generaţii.