Cateholaminele de obicei sunt considerate ca agenţi de reglare hurmonali ai sistemului simpato-adrenal. Ele posedă un diapazon larg de efecte, ce permit activarea proceselor de eliberare a energiei (stimularea glicogenolizei, lipolizei), excitarea celulelor nervoase, intensifică şi măreşte frecvenţa bătăii inimii, măreşte rezistenţa periferică a unui şir de regiuni ale vaselor etc. Suma acestor efecte are o acţiune stimulatoare asupra organismului, asigură reacţia de pregătire a organismului la acţiuni active – atac, apărare etc. Studierea stării funcţionale a sistemului simpato-adrenolic se efectuează prin determinarea formelor libere a cateholaminelor în sânge, ţesuturi sau în urină cu ajutorul metodelor radiofermentative şi radioimune. Adrenalina reprezintă aproximativ 80% din toată cantitatea de cateholamine secretate de glanda suprarenală, noradrenalina prezintă partea mai mică a cateholaminelor din sânge, eliminate de această glandă (20%), iar dofamina se conţine în sângele venelor glandelor suprarenale în cantităţi foarte mici. Adrenalina medicinală se poate obţine pe cale sintetică şi naturală. Forma naturală a ei este izomer levogir, cea sintetică – racemic. Metoda sintetică de obţinere a adrenalinei include încălzirea pirocatehinatului de sodiu cu cloranhidrida acidului monocloracetic în mediu bazic, rezultă pirocatehin-monocloracetatul, care se regrupează în clormetildioxifenolcetonă. La interacţiunea compusului obţinut cu metilamina se obţine adrenalonă, care se elimină sub formă de hidroclorurat. La reducerea adrenalonei cu acidul tartric se obţine adrenalina hidrotartrată (C9H13NO3⋅C4H6O6). Metoda de obţinere a adrenalinei naturale constă în extragerea ei din glandele suprarenale, deşeuri rezultate la prelucrarea cărnii. A prezentat interes de a valorifica aceste deşeuri cu scopul de a obţine izomerul levogir al adrenalinei, formă medicamentoasă cu proprietăţi mai active. Adrenalina, având în structura sa moleculară nucleul biatomic al fenolului – pirocatehina, se oxidează uşor, având în acelaşi timp proprietăţi de reducător. De aceea, ca preparat farmaceutic ea se stabilizează sub formă hidrotartrată sau hidrocloridă. Forma hidrocloridă ultimul timp nu se prepară, deoarece stabilitatea ei este redusă. Adrenalina hidrotartrată este mai stabilă, dar mai scumpă. A fost efectuat un studiu de stabilizare a adrenalinei cu mai mulţi hidroxi-acizi. Dozarea adrenalinei s-a efectuat prin metoda fotometrică, determinînd absorbanţa compusului ce rezultă la interacţiunea adrenalinei cu clorura de fier, la lungimea de undă 462 nm. Extracţia adrenalinei din glandele suprarenale s-a efectuat cu alcool etilic de 95%, după care acesta a fost distilat în vid, iar extractul purifificat. Praful alb de adrenalină obţinut s-a tratat cu diverşi acizi (acid tartric AT, succinic AS, acetic AA, oxalic AO, clorhidric HCl). Comparând rezultatele obţinute, putem reprezenta creşterea stabilităţii compuşilor, respectiv funcţie de temperatură şi timp, în felul următor: Adrenalină + AA < Adrenalină +AO < Adrenalină + HCl < Adrenalină +AT < Adrenalină + AS. Adrenalină + HCl < Adrenalină +AO < Adrenalină +AT < Adrenalină + AA < Adrenalină + AS.