Articolul abordează influența fenomenului artistic Pop Art pe teritoriul României, el susține acest proces printr-o enumerare de trei artiști români care au abordat temele fenomenului artistic Pop Art, dar prezintă și o evaluare a lucrărilor de artă prin acest intermediu. În lucrare regăsim interpretarea unor opere de artă celebre semnate de reprezentanți cunoscuți ai Pop Art-ului american. Fenomenul Pop Art, după cel de-al doilea război mondial, atât în Statele Unite cât și în Marea Britanie, dar și în întreaga Europă triumfă prin mișcarea artistică cunoscută de expresionismul abstract. Astfel, se pregătește terenul pentru apariția unei noi forme de expresie în artă, care va primi numele de Pop Art. Originea cuvântului pop, vine de la prescurtarea expresiei englezești popular art, în sensul de artă cu mare impact și popularitate la public, ca fiind inițial opusă artei academice. Andy Warhol, creatorul binecunoscutei sintagme 15 minute de celebritate, a influențat și inspirat indubitabil generațiile ulterioare de artiști, de pretutindeni. Un astfel de exemplu este artistul român Dan Lica, prezent în licitația Lavacow cu opera Upside Down (valoarea lucrării fiind estimată la 800 – 1.200 euro). Lucrarea, reprezintă un diptic ce reinterpretează cutia de supă Campbell a celebrului artist Andy Warhol, provocând la un dialog pe marginea operei lui Warhol. O altă interpretare est-estimativă la (1.500 – 2.500 euro), reconstruiește, cu elemente specifice tehnicii folosite de celebrul artist Roy Lichtenstein, și anume un peisaj cu o idilă în stil bucureștean, a artistului român Aurel Tar. Tot la capitolul inedit, se încadrează și artistul român Gabriel Stoian cu opera numită Upgrowth, lucrarea reprezentând o pensulă cu păr sintetic, declarația unui artist conceptual ce a recurs la mijloace originale de exprimare. În ceea ce privește România anilor ‘60, lucrurile sunt cu totul altfel. La finele deceniu, curentul ce era „la putere” în arta românească era realismul socialist. Acest curent își are sursa în directivele de partid din anii ‘30 din U.R.S.S. Ca în orice regim totalitar arta era aservită partidului unic. Nu se punea în nici un caz problema originalității, libertății de expresie sau creativității. Totul trebuia aliniat unui anumit standard, unei politici comune ce viza realizarea numai de creații ce portretizează exclusiv lucrurile pozitive și „socialiste” ce se petreceau în țară. O utopie artistică și politică transpusă sub forma unui curent ce se baza pe cenzură și persecutare în cazul artiștilor nealiniați.