Introducere. Boala ulceroasă reprezintă o cauză primordială a morbidității şi mortalității populației de pe glob, atât ca urmare a complicațiilor ei, cât şi erorilor de tratament sau tratament cu eficacitate joasă. Scopul lucrării. Studiul aspectelor contemporane a incidenței, etiologiei şi schemelor de tratament a ulcerului gastro-duodenal şi rolul lor în optimizarea tratamentului medicamentos în cauză. Material şi metode. Studiul a fost efectuat în baza fişelor medicale a 62 de pacienți care prezentau ulcere duodenale, gastrice şi de anastomoză şi ulterior supuşi tratamentului în cadrul secţiilor specializate de gastrologie ale Spitalului Clinic Republican. Rezultate. Conform studiului, factorii de risc a bolii ulceroase cu cea mai mare prevalență sunt: factorul alimentar în 100%, factorul psihoemoțional în 64,5% şi H. pylori în 50% cazuri. În tratamentul bolii ulceroase s-a utilizat terapia antisecretorie, din care 77,4% au constituit IPP. În terapia anti H. pylori s-au utilizat antibioticele: amoxacilină şi claritromicină în asociere sau separate, în doză de 500 mg de 2 ori pe zi pentru claritromicină şi 1g de 2 ori pe zi pentru amoxacilină. Într-o proporție mai mare 59,7% au fost folosite asocierile cu derivații nitroimidazolului. S-a constatat că indiferent de ameliorarea simptomaticii nu tot timpul s-a ținut cont de schemele actuale de tratament recomandate de Maastricht. Concluzii. (1) Factorii implicați în provocarea şi menținerea patologiei sunt: stresul, alimentația nerațională, H. pilory şi practicarea frecventă a deprinderilor nocive (consum de alcool, tutun, cafea); (2) Tratamentul pacienților cu ulcer gastro-duodenal trebuie să fie individualizat luând în considerație afecțiunile concomitente şi particularitățile de interacțiune a medicamentelor utilizate, totodată respectând schemele de tratament reflectate în protocoalele clinice naționale şi recomandările Maastricht.

Introduction. Ulcer disease is a primary cause of morbidity and mortality in the world population, both due to its complications, as well as errors in treatment or treatment with low efficacy. Objective of the study. Study the contemporary issues of incidence, etiology and treatment regimens of peptic ulcers and their role in optimizing drug treatment in question. Material and methods. The study was carried out based on the medical records of 62 patients who had duodenal ulcers, gastric and anastomosis ulcer, and subsequently undergoing treatment in the gastroenterology departments of the Republican Clinical Hospital. Results. According to the study, the risk factors of ulcer disease with the highest prevalence are food factor in 100%, psycho-emotional factor in 64.5% and H. pylori in 50% cases. Treatment of ulcer disease constituted the use of antisecretory therapy in which most commonly represented 77.4% was proton pump inhibitors. The anti H. pylori therapy was antibiotics amoxicillin and clarithromycin, which were used in combination or separately at a dose of 500 mg, 2 times per day for Clarithromycin and 1 g, 2 times per day for amoxicillin. In a larger proportion of 59.7% were used associations with nitroimidazole derivatives. It was found that regardless of symptomatic relief not always were taken into account the current treatment schemes recommended by Maastricht. Conclusions. (1) Factors involved in causing and maintaining of pathology are: stress, irrational nutrition, H. pilory and frequent practice of harmful habits (alcohol, tobacco, coffee). (2) Treatment of patients with peptic ulcer should be individualized, taking into account the concomitant illness and the particularities of interaction of used drugs, while respecting regimens reflected in national clinical protocols and Maastricht recommendations.