Discursul liderului politic de la Kremlin, Nikita Hrușciov, din 7 decembrie 1954, la Conferința unională a constructorilor, arhitecților și muncitorilor din industria materialelor de construcții, din industria construcțiilor de mașini pentru construcții și din proiectare și cercetare pune capăt decisiv „exceselor” în arhitectură, contribuind la industrializarea tehnicilor de construcţie, cu accente asupra standardizării şi tipizării, prefabricării şi a producţiei de masă a elementelor structurale. În decursul anilor 1955–1991, încercările și căutările menite să imprime arhitecturii calități corespunzătoare principiilor fundamentale ale socialismului au dus la realizarea edificiilor cu caracteristici distinctive calificate astăzi ca modernist socialiste. Pe o perioadă de peste trei decenii, arhitectura sovietică s-a îndreptat către o sinteză a paradigmelor occidentale și a propriei moșteniri avangardiste, în mare parte neconstruite. Dintre genurile de artă plasate în centrul politicii culturale a statului sovietic sunt remarcate teatrul, cinematografia și muzica, considerate sfere ale culturii accesibile maselor largi. Pe lângă clădirile vechi reamenajate pentru desfășurarea activităților culturale sunt concepute clădiri noi bazate pe o riguroasă transpunere a cerințelor funcționale. Se acordă atenție noilor principii de proiectare şi aplicării lor în practica industrializată în favoarea creșterii ritmului edificării clădirilor pentru spectacol. Reprezentative pentru această perioadă sunt cinematografele destinate să satisfacă cerințele unui public tot mai numeros și să constituie piese arhitecturale expresive în cadrul noilor microraioane și cartiere de locuințe. Este semnificativ numărul mare de case de cultură realizate în centrele raionale pe bază de proiecte tip. Totodată apar programe de arhitectură cu caracter de unicate, constituind reflexul pe plan funcțional al structurilor și suprastructurilor sociale.