Tragerea la răspundere penală pentru îmbogăţirea ilicită este marcată de multiple impedimente, cele mai ostensibile dintre care sunt de ordin juridic. În acest sens, o problemă centrală constă în lipsa de claritate și previzibilitate a stabilirii și probării deţinerii unor bunuri care depășesc substanţial mijloacele dobândite licit. Legiuitorul a incriminat îmbogăţirea ilicită, având ca punct de plecare Convenţia ONU împotriva corupţiei din 31 octombrie 2003, dar fără a se preocupa de asigurarea previzibilităţii și clarităţii normei în cauză. În acest articol sunt scoase în relief problemele legate de tragerea la răspundere penală pentru îmbogăţire ilicită și, în cele din urmă, sunt propuse soluţii, în speranţa ameliorării cadrului incriminator și asigurării viabilităţii normei de incriminare prevăzută de art.3302 Cod penal al Republicii Moldova

The criminal liability for illicit enrichment is marked by multiple impediments, the most obvious of which are legal. In this regard, the main problem is the lack of clarity and predictability of the establishment and proof possession of goods that substantially exceed the lawful income. Based on the UN Convention against corruption of 31 October 2003, the Parliament of the Republic of Moldova criminalized illicit enrichment without any concern for ensuring predictability and clarity of the rule in question. This article highlights issues related to criminal liability for illicit enrichment and, ultimately, proposes solutions in the hope of improving the incriminating framework and ensuring viability of the incrimination norm provided by art.330/2 Criminal Code of the Republic of Moldova.