În societatea actuală filosofia pare că nu este “aruncată peste bord”, cu toate acestea tot mai mult şi mai mult observăm că filosofia adevărată, cea care se ocupă de probleme care fac parte de concepţie asupra lumii, este înlăturată. Filosofia nu poate fi complet ruptă de viaţă, de societate, de politică, dar totodată nu poate sluji doar politicii. Filosofia de asemenea nici nu poate fi politică “de altă natură.”, ci se deosebeşte în mod esenţial de aceasta; dar în acelaşi timp pentru a ajuta, pentru a o asigura cu idei de ordin concepţional, cu sisteme istorico-filosofice, politicofilosofice, sociologice, filosofia este aceea care trebuie să-şi păstreze independenţa de politică şi să fie predecesorul acesteea. Politica care trece cu vederea filosofia ignoră şi viaţa, şi în cele din urmă acestă politică devine epuizată, nesatisfăcătoare, necompatibilă cu realitatea, regresivă, şi, viaţa, deorece este neîncetată, pomenindu-se în stare nefirească, forţată, artificială o respinge, provocînd salturi în societate şi în mentalitatea oamenilor. După cum presupune Uemov A. “politica ruptă de filosofie şi de viaţă, este autodistrusă, autonimicită, dar filosofia - imanrntă naturii umane continuă să existe în “teoretizare scholastică”, filosofia este constrînsă să existe prin a face teorii abstracte, pentru că fără teoritizare şi speculaţie filosofia nu poate exista” De aceea putem face următoarele concluzii: atît politica cît şi filosofia sunt domenii separate cu propriul lor obiect de studii, dar deosebirea dintre acestea constă în aceea că filosofia poate exista fără politică, cea din urmă, însă – nu”