Se știe că eterogenitatea extremă a solului ca habitat, variabilitatea ridicată a factorilor ambianţi și diversitatea combinațiilor lor fac ca mediul solului să fie cel mai mare rezervor de diversitate microbiană pe pământ. Doar 0.1-10% din acest complex microbian imens poate fi crescut pe mediile nutritive artificiale în condiții de laborator și, prin urmare, pentru majoritatea microorganismelor funcțiile lor biogeochimice și de mediu nu sunt disponibile pentru cercetare prin metode microbiologice clasice. Prioritare în detectarea și studierea majorității microorganismelor non-cultivabile din sol sunt metodele biologice moleculare. Сea mai populară în studiul metagenomic este analiza genei 16S ARN. În ciuda faptului că geografia lucrărilor consacrate metagenomului solului cuprinde aproape toate regiunile Pământului - în literatura științifică, date privind analiza metagenomică a solurilor RM, lipsesc. Scopul studiului nostru a fost analiza metagenomică a microbiomului din cernoziomul tipic cu sarcină antropică diferită prin determinarea diversităţii filogenetice generale şi identificarea taxonilor dominanţi. Lucrările au avut loc în anul 2020 prin aplicărea tehnologiei de secvențiere de înaltă performanță, adică de "citire" a secvențelor nucleotidelor în ADN. Analizele s-au efectuat în secţia Tehnologii Genomice ale Centrului ştiinţific „Tehnologii genomice, proteomică şi biologie celulară” al FSBSI ARRIAM, Sankt Petersburg, Rusia. Investigaţiile s-au axat pe doua sisteme de utilizare a terenului: in centura forestieră şi pe terenurile arabile a două asolamente furajere contraste ale Staţionarului multianual „Biotron”, Chişinău [câte 3 variante: 1 – fond fără îngrăşăminte (control); 2 – fond mineral (îngrășăminte minerale); 3 – fond organic: gunoi de grajd (bovine)]. În solul de referinţă, conținutul mediu de humus din stratul 0-60 cm a variat de la 2,2 la 3,4%. Cel de P2O5, K2O și NO3 a fost, respectiv, de 3,70; 19,10 și 1,43 mg/100 g/sol în stratul de 020 cm. Rezultatele preliminare au relevat, că reprezentanţii comunităţilor de procariote din sol aderă la 13 filumuri, ce aparțin domenului Bacteria: [Acidobacteriota (1,3%), Actinobacteriota (20,7%), Bacteroidota (4,2%), Cyanobacteria (1,6%), Firmicutes (14,2%), Fusobacteriota (0,3%), Gemmatimonadota (0,5%), Myxococcota (0,4%), Nitrospirota (0,2%), Planctomycecota (0,5%), Proteobacteria (29,3%), Verrucomicrobiota (0,9%)] şi domenului Archaea [Crenarchaeota (5,1%)]. Numarul taxonilor neidentificaţi din domenul Bacteria este de circa 0,8%, iar a altor microorganisme neidentificate este relativ înalt (circa 19,9%). Filumurile dominante sunt: Proteobacteria (29,3%), Actinobacteriota (20,7%) şi Firmicutes (14,2%). Diversitatea filogenetică generală (indicele Şenon) a oscilat între 4,6 – 7,8 cu valorile maximale în solul biocenozei naturale şi în fondurile organice din ambele asolamente furajere. Caracteristicile metagenomice generale identificate, de rând cu cele ale structurii comunităților de procariote din sol, asociate cu condiţiile climaterice, pot fi utilizate ca bioindicatori ai solului, la evaluarea stabilităţii ecosistemelor atunci, când solul este expus unor factori naturali și antropici, dar şi în scopul elaborării măsurilor de remediere a lui, în caz de necesitate.