Unirea Principatelor Române, un ideal enunțat încă de liderii revoluției de la 1848 a fost posibilă abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Contextul politic european favorabil creat de Războiul Crimeii a făcut posibilă discutarea chestiunii României la Congresul de Pace de la Paris (1856). Opoziția unora dintre Marile Puteri la propunerea Franței privind unirea Moldovei și a Valahiei au provocat consultarea românilor în ceea ce privește viitoarea lor formă de organizare. Pe plan intern, unioniștii au redactat documente care exprimau dorința populară, așa cum este cel din colecția Muzeului de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț, intitulat „Dorințele poporului român”. Valoarea sa este incontestabilă, fiind un document original, foarte rar, scris între 1856-1857 și care, prin conținut, exprimă importanța pașilor urmați de locuitorii principatelor spre întemeierea Statului Român.

The union of the Romanian Principalities, an ideal worded by the leaders of the revolution of 1848, was possible in the second half of the 19th century. The favorable European political scene, created by the Crimean War, made it possible to discuss the Romanian issue at the Peace Congress in Paris (1856). The opposition of some of the Great Powers, regarding the French proposal to unite Moldova and Wallachia, caused the consultation of the Romanians regarding their future organization. Internally, the unionists developed documents that expressed the will of the people, such as the one in the collection of the Museum of History and Etnography Târgu Neamț, entitled ”The Wishes of the Romanian People”. Its value is undeniable, being an original document, extremely rare, written between 1856-1857 and which, through its content, expresses the importance of the steps taken by the inhabitants of the Principalities to establish the Romanian State.