Sinteza bis-hidrazonelor acidului 4R, 5R-2-aril-1,3-dioxolan-4,5-dicarboxilic reprezintă o direcţie importantă de cercetare în scopul evidenţierii unor noi molecule biologic-active. Acestea se obţin din acidul R,R-tartric printr-o serie de transformări: sinteza tartraţilor de dialchil şi a esterilor acidului 1,3-dioxolan-4,5-dicarboxilic [1], precursori în sinteza bis-hidrazidei de tip A ce prin condensare cu aldehide aromatice substituite, formează bis-hidrazonele B.figuraRezultatele testelor microbiologice evidenţiază o activitate selectivă a bishidrazonelor faţă de E. coli, S. aureus, P. aeruginosa şi C. albicans. Bis-hidrazida A este inactivă faţă de microorganismele testate. Bis-hidrazonele c şi d manifestă proprietăţi bacteriostatice; compusul d exercită o activitate bacteriostatică mai intensă asupra E. coli, stopându-i proliferarea până la 72 h după incubaţie, în timp ce bishidrazona c îşi menţine activitatea bacteriostatică doar până la 48 h după incubaţie. Acţiunea acestor compuşi faţă de S. Aureus este inversă. Testele realizate pe P. aeruginosa indică o activitate intensă bactericidă a bis-hidrazonei d şi bacteriostatică a bis-hidrazonei c. Faţă de C. albicans ambele bis-hidrazone sunt inactive. Bis-hidrazonele a, b şi e manifestă o activitate intensă bactericidă şi fungicidă.