În viziunea lui Dostoevskii omul nu poate avea morală fără cunoașterea lui Dumnezeu, fără conștiință religioasă. Potrivit lui Dostoievskii dacă nu există Dumnezeu, nu există păcat, nu există nemurire și nici un sens al vieții. Ca un gânditor al temei existențiale el era preocupat de subiectul relației între Dumnezeu și om, Dumnezeu și lume. Cine își pierde credința în Dumnezeu, în mod inevitabil, pășește pe calea auto-distrugerii a individului, așa cum eroii romanelor sale – Raskolnikov, Svidrigailov, Karamazov, Kirillov și Stavroghin.

In his view, man cannot have morals without the knowledge of God, without religious conscience. Those who lose their faith in God inevitably step on the path of self-destruction of the individual, as the heroes of his novels – Raskolnikov, Svidrigailov, Karamazov, Kirillov and Stavroghin.