Teoria câmpurilor critice hc2 şi aplicaţiile ei pentru mgb2 pur şi dopat
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
237 0
SM ISO690:2012
URSU, Vitalie, NAGOREANSCAIA, Aliona. Teoria câmpurilor critice hc2 şi aplicaţiile ei pentru mgb2 pur şi dopat. In: International Conference of Young Researchers , Ed. 8, 11-12 noiembrie 2010, Chişinău. Chişinău: Tipogr. Simbol-NP SRL, 2010, Ediția 8, p. 97. ISBN 978-9975-9898-4-8..
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
International Conference of Young Researchers
Ediția 8, 2010
Conferința "International Conference of Young Researchers "
8, Chişinău, Moldova, 11-12 noiembrie 2010

Teoria câmpurilor critice hc2 şi aplicaţiile ei pentru mgb2 pur şi dopat


Pag. 97-97

Ursu Vitalie, Nagoreanscaia Aliona
 
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
 
 
Disponibil în IBN: 5 mai 2021


Rezumat

Autorii consideră că valorile mari ale câmpurilor magnetice H  (în apropierea de valoarea câmpului critic de sus C2 H  ), în domeniul subcritic lângă starea normală sunt nestabile. Cercetarea se bazează pe idei clasice ale teoriei superconductibilitaţii în câmpul magnetic [1-3]. Anizotropia a sistemului investigat este determinată, de fapt, prin structura zonică a sa: pe suprafaţa Fermi două zone energetice de dimensiuni distincte sunt suprapuse în corespondenţă cu structura zonală a MgB2 ( bidimensională şi tridimensională). Sistemul de ecuaţii pentru parametrii de ordine (r ) m  (m = 1,2) în câmpul magnetic este investigat pe calea concordanţei cu sine a ecuaţia care determină potenţialul chimic . O astfel de investigaţie permite să rezolve nu numai studiul de influenţă a anizotropiei HC2 în mare domeniu critic, dar şi a influenţei dopajului a sistemului cu electronii şi goluri (influenţa înlocuiri de Mg şi B de alte elemente chimice). Soluţia acestei probleme se bazează pe abordarea microscopică, prin dezvoltarea metodei Maki şi Tsuzuki [3] cu privire la cazul, celor două zone luând în considerare anizotropia sistemei. Această metodă ne permite să obţineţi dependenţa de temperatură din domeniul critic la temperaturi ridicate în intervalul 0 < T < TC. Două direcţii din domeniul magnitic exterior sunt studiate: ) ( || ab H  care conduc la valoarea maximă a câmpului critic de sus şi direcţia H||c  investigată anterior [4], care duce la valoarea minimă a H||c  . Această anizotropie este determinată, în fapt, prin neomoginitatea valorilor medii ale vitezelor electronilor pe suprafaţa anizotropică Fermi la schimbarea directia campului magnetic exterior. Sistemul de ecuaţii investigat se rezolvă prin metoda analitică în două domenii de temperaturi limită: în apropiere temperatura zero (T << TC) şi în apropiere de temperatura de trecere supraconductibilă (TC – T << TC), în cazul MgB2 pur, şi atunci când Mg şi B sunt înlocuite de alte elemente chimice. Dependenţa grafică || ( ) 2 H ab C  şi H c C || 2  de temperatura şi coeficientul de anizotropie H ab H c C C T H || ( ) / || 2 2 ( ) sunt date. Principalele rezultate sunt: а) ( ) 2 H ab C  şi H c C || 2  ca funcţii de Т sunt diferite mereu pe intervalul de temperaturi 0 < T < TC şi diferenţele dintre valorile lor sunt determinate de parametru ~ , care se caracterizează prin abaterea de - zona de bi-dimensionalitate. b) apropiere temperatura de tranziţie superconductibilitatii HC2 mare domeniu critic, în funcţie de temperatură, pentru cazul parametrilor teoriei MgB2 demonstrează curbură slab pozitive. c) creşterea potenţialului chimic contribuie la scăderea temperaturei de tranziţie supraconductibilă. În acelaşi timp, o corelaţie între scădere a ТС şi scăderea HC2 mare domeniu critic, prin creşterea de există. O astfel de situaţie se observă într-o serie de experimente studierea proprietăţilor MgB2 prin introducerea în sistem a unor elemente chimice de înlocuire.

Cuvinte-cheie
camp magnetic critic, anizotropia, doparea.